Asimilare (sociologie)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
În sociologie este definit prin preluarea a culturii, obiceiurilor, datinilor, portului şi limbii majorităţii de către un individ, o grupă de indivizi sau o minoritate a populaţiei, prin piederea trăsăturilor caracteristice minorităţii.
Aimilarea poate fi naturală (prin convieţuire o perioadă lungă de timp) sau forţată (prin măsuri instituite de stat).
Lista clasică a măsurilor abuzive care vizează desfiinţarea naţionalităţilor prin asimilare forţată este lungă. Aceste măsuri cuprind o gamă diversificată de metode reînviate şi aplicate periodic în decursul anilor, inclusiv în perioada naţional-comunismului ceauşist. De la interdicţia folosirii numelor localităţilor în publicaţiile naţionalităţilor, al inscripţiilor bilingve şi la obligativitatea predării istoriei sau geografiei în limba română, până la suprimarea învăţămîntului în limba minorităţilor, a culturii tradiţionale, a vieţii religioase şi a obiceiurilor specifice. [1]
Un astfel proces de asimilare s-a produs în secolul XIX prin emigrarea evreilor în diferite ţări ale lumii.
În timpul Imperiului Austro-Ungar, in Transilvania s-a iniţiat o politică de asimilare forţată a romilor, continuată ulterior de regimul comunist. Romilor li s-a interzis să mai vorbească limba romani şi să practice meşteşugurile lor tradiţionale (Helsinki Watch, 1991:10); cei care erau prinşi vorbind limba romani primeau ca pedeapsă 25 de lovituri de bici. De asemenea li se interzicea să poarte costumele lor tradiţionale şi să practice nomadismul (Liegeois, 1986:106); li se interzicea chiar şi să se numească romi. Termenul pe care trebuiau să-l folosească atunci când se refereau la etnia lor era Uj Magyar (maghiar nou). [2]
În prezent pot fi citate multe exemple:
Închiderea forţată a unicei şcoli de la Tiraspol cu predare în limba română cu grafie latină [3], [4]
Încălcarea repetată a celor mai elementare norme privind drepturile omului (dreptul la educaţie în limba maternă, drepturile religioase), în Nordul Bucovinei şi Sudul Basarabiei, regiuni care aparţin în prezent Ucrainei, ne face să credem că există o preocupare cvasi-oficială de asimilare forţată a românilor din această ţară. [5]
