Arheologie experimentală

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Arheologia Experimentală foloseşte diferite metode, tehnici, analize, şi abordări pentru a crea şi a testa ipoteze sau interpretaţii bazate pe o sursă istorică arheologică precum structuri antice sau artefacte. Această ştiinţă nu trebuie să fie confundată cu tehnologia primitivă care nu are nici o menţionare în surse arheologice sau istorice, sau cu ducerea traiului în mod istoric sau cu încercarea de a imita anumite momente istorice care s-au petrecut de-a lungul timpului, diferenţa dintre cele două şi Arheologia Experimentală este că, pe când Arheologia Experimentală este o ştiinţă care are ca scop aflarea de adevăruri istorice şi nu constituie un hobby sau un mod de a readuce la viaţă romantismul unei epoci (pre)istorice anume.

Un mod principal de a practica Arheologia Experimentală este cel de a reproduce anumite structuri din trecut folosind numai tehnici contemporane cu structura respectivă. Această ramură a Arheologiei Experimentale este cunoscută şi ca Arheologia Reconstrucţiei. Totuşi, în ciuda aparenţelor, scopul acestei ştiinţe este nu în mare parte edificiul/construcţia construit(ă) ci cunoştiinţele dobândite prin construcţia şi/sau folosirea lui. Un exemplu bun este Butser Ancient Farm aflată în comitatul Englez Hampshire şi care este o replică funcţională a unei ferme împreună cu toate facilităţile ei necesare din Epoca Fierului unde experimente pe term lung în legătură cu agricultura preistorică, domesticirea animalelor şi manufactură sunt în curs de desfăşurare şi au ca scop testarea ideilor puse de unii arheologi. În Danemarca, Centrul de Experimentare Lejre desfăşoară experimente şi mai ambiţioase care presupun testarea înhumării artificiale din Epoca Bronzului şi Epoca Fierului precum şi ştiinţă preistorică sau manufactura uneltelor în lipsa de cremene.

Alte Exmple de Arheologie Experimentală:

• Kon-Tiki-ul, o plută din balsa (lemn de plută) construită de Thor Heyerdahl şi care a navigat din Peru până în Polinezia pentru a demonstra posibilitatea schimbului cultural între civilizaţiile sud-americane şi insulele polineziene.
• Încercări (care nu au dat roade până azi) de a transporta pietre mari precum cele folosite la construirea lui Stonehenge de la locaţia lor probabilă la din Pembrokeshire până la sit-ul arheologic din Salisbury Plain, folosind doar tehnologia contemporană cu Stonehenge.
• Reconstrucţia unei părţi ai Zidului lui Hadrian la Vindolanda, dusă la sfârşit de voluntari locali în timp limitat.
• Trireme gerceşti au fost reconstruite de marinari pricepuţi folosind proiecte şi rămăşiţe arheologice şi au fost testate cu succes în largul mării.
• Încercări de a reproduce manual oţel care are toate propietăţile Oţelului de Damasc, al cărui metode de fabricaţie au rămas pierdute pentru secole.
• Experimente de reproducere a baterii de monezi romane.
• Replici ale vaselor ceramice din cultura Cozia-Saharna şi a culturii getice

Alte tipuri de Arheologie Experimentală folosesc înhumarea a unor replici moderne a unor artefacte şi apoi constatarea efectelor de-a lungul timpului. Alţi arheologi au construit mine, tuneluri, etc. şi au măsurat efectele astupării, scufundării, a intemperiilor asupra construcţiilor pentru a înţelege cum ar fi arătat monumentele subterane ale antichităţii.

Munca oamenilor care modelează pietre (în mod preistoric) pentru a face unelte este şi ea un fel de Arheologie Experimentală pentru că au fost înţelese multe lucruri despre multe feluri de unelte din cremene şi/sau piatră din încercarea de a le fabrica. Arheologişti Experimentali au echipat măcelari, tăietori de lemne şi arcaşi cu unelte de piatră pentru a vedea cât de eficiente sunt ele la îndeplinrea feluritelor sarcini. Zgârieturile şi semnele de folosire ale acestor unelte sunt comparate cu cele de pe artefacte pentru a determina probabilitatea ca acele unelte să fi fost folosite în scopuri asemănătoare. Topoarele de piatră au demonstrat că sunt foarte eficiente la îndepărtarea cărnii de pe oase şi de pe cartilaje.

[modifică] Bibliografie

• Ascher, Robert (1961): Experimental archaeology. în: American Anthropologist (Menasha) 63, 4: p. 793-816.
• Ascher, Robert (1970): Cues 1: design and construction of an experimental archaeological structure. în: American Antiquity (Washington) 35, 2: p. 215-216.
• Coles, John Morton (1979), Experimental archaeology, London a.o.: Academic Press, ISBN 0-12-179750-3 / ISBN 0-12-179752-X, 274 p.
• Ingersoll, Daniel W., Yellen, John E., Macdonald, William (editors), (1977), Experimental archaeology, New York, ISBN 0-23103-658-2, 432 p.
• Mathieu, James R. (editor), (2002), Experimental archaeology, replicating past objects, behaviors and processes, BAR International Series 1035, Oxford, ISBN 1-84171-415-1.
• Reynolds, Peter J. (n.y.): The Nature of Experiment in Archaeology.
• Stone, Peter; Planel, Phillipe, (1999), The Constructed past. Experimental archaeology, education and the public, 296 p, Routledge: One World Archaeology Series, ISBN 0-41511-768-2, 296 p.
• Tringham, Ruth (1978), Experimentation, ethnoarchaeology, and the leapfrogs in archaeological methodology. în: Gould, Richard A. (editor): Explorations in ethnoarchaeology. Albuquerque, p. 169-199.

[modifică] Legături externe

• EXARC, reţea europeană de muzee în aer liber care facilitează arheologia experimentală
• The University of Exeter Universitatea Exeter singura care oferă calificare în arheologie experimentală
• Centrul de Arheologie Experimentală a Universităţii de Stat din Moldova