Argument din eroare logică
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
|
Argumentul din eroare logică cunoscut şi sub denumirea de argumentum ad logicam este o eroare logică în care se presupune că dacă un argument este eronat atunci concluzia sa este falsă.
[modifică] Logica
Are următoarea formă generală:
- Dacă P, atunci Q.
- P este un argument eronat.
- Atunci, Q este fals.
[modifică] Exemple
- Popescu: "Toate pisicile sunt animale. Miţi e un animal. Asta înseamnă că Miţi este o pisică."
- Ionescu: "Ah tocmai ai comis eroarea logică a apelului la consecinţe. Îmi pare rău, nu ai dreptate, înseamnă că Miţi nu este o pisică."
- Popescu: "Bine — O să-ţi dovedesc că sunt ardelean - uite eu vorbesc româneşte asta înseamnă că sunt ardelean".
- Ionescu: "Da dar şi moldovenii, oltenii şi alţii vorbesc româneşte. Ai comis eroarea logică a grupării, presupunând că toţi cei care vorbesc româneşte sunt neapărat ardeleni. Asta înseamnă că nu eşti ardelean."
Bineînţeles simplul fapt că argumentul din eroare logică poate fi invocat împotriva unui argument nu înseamnă că de asemenea în mod automat se "dovedeşte" şi argumentul, ca şi cum acesta ar fi el însuşi un argument din eroare logică.
Un exemplu pentru acest fel greşit de a raţiona este următorul:
- Georgescu: Presupunearea lui Ionescu că Miţi nu este o pisică este un argument din eroare logică. Asta înseamnă că Miţi trebuie neapărat să fie pisică.
Argumentul din eroare logică poate fi privit ca o variantă la eroarea logică ad hominem, pentru că se bazează pe aparenta lipsă de credibilitatea a oponentului, un factor care este irelevant pentru corectitudinea teoriei prezentate (totuşi poate ajuta la sprijunirea unui argument inductiv).
