Arcipreste de Hita
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Juan Ruiz, cunoscut ca Arcipreste de Hita, a fost un poet castilian care a trăit spre mijlocul secolului al XIV-lea, pe când în Castilia domnea regele Alfonso XI. A murit înainte de 1351, sau, cel puţin, în acea dată deja nu mai era arcipreste de Hita. Este autorul celei mai importante opere literare din Evul Mediu spaniol : „Libro de buen amor” („Carte de dragoste bună”).
[modifică] Viaţa şi opera
A fost un cleric, care a avut funcţia de arcipreste în Hita, din provincia Guadalajara. Se cunosc foarte puţine date privind biografia sa, numele său şi al unuia dintre protagoniştii cărţii sale, Ferrán García, aflate într-un document păstrat în catedrala din Toledo. Elementele pseudoautobiografice din opera sa i-au determinat pe unii erudiţi să încerce a deduce unele aspecte din viaţa autorului : naşterea în o „Alcalá”, în jurul anului 1283, studii în Toledo, încarcerare datorată unui ordin al lui Don Gil de Albornoz, arhiepiscop de Toledo, etc. Posterior, specialişti precum Spitzer, M.R. Lida sau Battaglia au pus la îndoială aceste supoziţii. Se poate deduce din operele sale că a fost un lector pasionat al cărţilor cavalereşti, precum „Tristán” de Leonís, „Historia de Flores y Blancaflor” sau „Historia de Enrique, fi de Oliva”, texte citate în „Libro de buen amor”. Trebuie să fi fost de asemenea un meloman, fapt dovedit de cunoaşterea profundă a subiectului, reflectată de lexicul foarte specializat cu care operează.
Din câte se ştie a compus o singură operă literară, „Libro de buen amor”, dar aceasta a fost de ajuns pentru a fi considerat unul dintre principalii exponenţi ai literaturii spaniole. Această carte conţine un protest de tip „goliardesc” (propriu clericilor sau studenţilor din Evul Mediu care duceau o viaţă dezordonată) împotriva posturii integriste a unui prelat care pretindea introducerea în dieceza sa a doctrinei papale a celibatului obligatoriu, faţă de tradiţia hispanică a unui contract de convenienţă a preotului cu o femeie, potrivită unui teritoriu multicultural cum era dieceza din Toledo, care fusese locul de origine al ereziei adopţionismului, a lui Elipando, determinată de convieţuirea dintre evrei, mauri şi creştini. Aşa se exprimă autorul în „Cántiga de los clérigos de Talavera”, inclusă în cartea sa, unde se protestează cu furie împotriva ordinelor arhiepiscopului privind relaţiile cu femei. Este posibil ca acest protest să îi fi adus încarcerarea arciprestului. Această postură critică faţă de înaltul cler, precum şi celelalte elemente desfrânate şi critice ale cărţii, îl asociază pe autorul ei cu literatura goliardescă.
Juan Ruiz, Arcipreste de Hita, este considerat primul poet liric spaniol, cu o evidentă şi vastă cultură, cu un limbaj bogat, căruia îi place să acumuleze sinonime parţiale şi să repete acelaşi concept sub divese forme, procedeu relaţionat cu tehnica predicilor. Limbajul este popular şi colocvial, foarte viu şi creativ, şi include expresii din araba andaluză folosită în timpul său. La sfârşitul cărţii a declarat că oricine poate adăuga conţinut sau o poate corecta, cu condiţia să ştie să o facă bine, atitudine deschisă care se opune atitudinii unor scriitori contemporani cu el, precum Don Juan Manuel. Pe de altă parte, opera sa demonstrează cunoaşterea profundă a patimilor umane şi se caracterizează printr-un echilibru între delicateţe şi neruşinare, posibil datorită unei inteligenţe foarte fine, ambiguă şi ironică. Pe de altă parte, opera ne oferă o panoramă socială a începutului de secol XIV, care reflectă tensiunile sociale dintre burghezia incipientă şi clasele sociale privilegiate (clerul şi nobilimea). S-a estimat că moartea sa a avut loc în jurul anului 1350, deoarece în 1351 nu mai era arcipreste de Hita, funcţie ocupată de un anumit Pedro Fernández.
