Ape teritoriale

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Apele teritoriale (denumite şi mare teritorială), reprezintă fâşia de mare de o anumită lăţime care se întinde de-a lungul ţărmului sau a apelor maritime interioare ale unui stat, şi asupra căreia acest stat îşi exercită deplina suveranitate. Începe de la linia mareei înalte maxime (linia de bază), iar pentru statele cu coastă foarte crestată, de la liniile de bază care unesc extremităţile capurilor terestre ale insulelor sau stîncilor din imediata apropiere a coastei.

Regimul apelor teritoriale/mării teritoriale este guvernat de principiile de drept internaţional, enunţate de Comisia de drept internaţional a ONU, Conferinţa de codificare de la Haga din 1930 şi Conferinţele asupra dreptului mării de la Geneva din 1958 şi 1960. În practica statelor, lăţimea apelor teritoriale/mării teritoriale variază în general între 3 şi 12 Mm (mile marine) şi este adoptată unilateral de statele riverane, spre a corespunde securităţii şi intereselor lor economice. Astfel, SUA şi Anglia au adoptat 3 Mm; ţările scandinave, Finlanda şi Islanda 4 Mm; Italia, Spania, Grecia, India, ex-Iugoslavia şi alte câteva state, 6 Mm; Indonezia, România şi alte state, 12 Mm. Unele state, în special din America Latină au adoptat o lăţime a apelor teritoriale/mării teritoriale cu mult mai mare de 12 Mm.

Apele teritoriale/marea teritorială cu solul, subsolul şi spaţiul de deasupra sa reprezintă o parte a teritoriului statului riveran şi este supusă legilor, regulamentelor şi jurisdicţiei acestuia. În virtutea suveranităţii sale, statul riveran are dreptul să ia, în interiorul apelor teritoriale, orice măsuri privind: apărarea securităţii sale; exploatarea bogăţiilor naturale ale apelor, solului şi subsolului; exercitarea controlului vamal, sanitar şi de frontieră; reglementarea salvărilor şi scoaterea epavelor şi, în anumite condiţii, exercitarea jurisdicţiei penale. Toate aceste drepturi se exercită însă fără a se stingheri trecerea inofensivă a navelor comerciale străine, adică trecerea făcută cu respectarea legilor şi regulamentelor statului riveran şi a normelor dreptului internaţional enunţate în Convenţia de la Geneva din 1958. Oprirea sau ancorarea navelor străine în apele teritoriale este permisă numai în condiţiile obişnuite ale navigaţiei comerciale şi în cazuri de pericol. Navele de război nu au drept de trecere inofensivă prin apele teritoriale ale altor state decât cu autorizarea prealabilă a acestora.