Apă potabilă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Apă potabilă face parte din categoria apelor dulci care au un grad de puritate (referitor la bacterii şi substanţe toxice) ridicat încât este adecvat băutului, sau pentru bucătăria omului.
Probleme ce pot apare cu privire la înrăutăţirea calităţii apei sunt în afară de o sursă necorespunzătoare şi instalaţiile de apă ce nu corespund din punct de vedere igienic.
O apă potabilă de calitate bună trebuie să fie rece ( 5°), cu un gust plăcut, incoloră şi inodoră, cu un conţinut mediu de substanţe minerale (carbonaţi de calciu, magneziu, săruri de sulfaţi cu metalele amintite).
Concentraţia în minerale stabileşte duritatea apei (în Germania fiind admisă o duritate de 25°cu un pH 6,5 - 9,5).
Condiţiile de potabilitate ale apei sunt următoarele:[1]
- să fie incoloră, transparentă, inodoră, relativ insipidă, să nu conţină substanţe chimice organice sau de altă natură peste limita maximă admisibilă de standardele obligatorii;
- să fie lipsită de microorganisme patogene şi relativ patogene;
- microflora saprofită să fie limitată strict la un număr foarte redus;
- să aibă compoziţie acceptabilă în săruri de calciu care imprimă aşa - numita duritate a apei. Duritatea apei se exprimă în grade germane şi este cuprinsă între 10 şi 20 grade germane.
[modifică] Asigurarea cu apă potabilă
Calitatea apei potabile pentru evitarea bolilor transmise prin apă, se realizează prin reguli riguroase de igienă, cantitatea de apă necesară unui om este de 2 - 3 l zilnic, în Europa acest necesar de apă atinge ca. 100 - 150 l de apă pe locuitor/pe zi (în această cantitate este inclusă, WC-ul, spălatul corporal şi al hainelor).
Reducerea acestui consum ridicat de apă potabilă. în prezent nu se poate realiza din motive tehnice (fiind instalaţii comune) nu se poate folosi separat apa pentru spălare, şi apa de băut.
Sursa de obţinere a apei potabile în Europa este frecvent apa freatică (fântâni) şi izvoare, o altă sursă este apa de la suprafaţă a râurilor şi lacurilor naturale sau artificiale.
Transportul apei de la sursă la consumator se realizează prin instalaţiile de apă (conducte, bazine, pompe staţiuni de filtrare), sau în cazuri speciale cu autocamioane-cisternă, sticle.
In ţările calde se obţine apa potabilă prin desalinizarea apei marine.
In prezent în unele ţări consumul de apă potabilă pe cap de locuitor este foarte ridicat, specialiştii propun o folosire mai raţională a apei şi avertizează cu privire la pericolul epuizării şi a poluării în viitor a resurselor de apă potabilă. Calitatea apei potabile pentru evitarea bolilor transmise prin apă, se realizează prin reguli riguroase de igienă, cantitatea de apă necesară unui om este de 2 - 3 l zilnic, în Europa acest necesar de apă atinge ca. 100 - 150 l de apă pe locuitor/pe zi (în această cantitate este inclusă, WC-ul, spălatul corporal şi al hainelor). Reducerea acestui consum ridicat de apă potabilă. în prezent nu se poate realiza din motive tehnice (fiind instalaţii comune) nu se poate folosi separat apa pentru spălare, şi apa de băut. Sursa de obţinere a apei potabile în Europa este frecvent apa freatică (fântâni) şi izvoare, o altă sursă este apa de la suprafaţă a râurilor şi lacurilor naturale sau artificiale. Transportul apei de la sursă la consumator se realizează prin instalaţiile de apă (conducte, bazine, pompe staţiuni de filtrare), sau în cazuri speciale cu autocamioane-cisternă, sticle. In ţările calde se obţine apa potabilă prin desalinizarea apei marine. In prezent în unele ţări consumul de apă potabilă pe cap de locuitor este foarte ridicat, specialiştii propun o folosire mai raţională a apei şi avertizează cu privire la pericolul epuizării şi a poluării în viitor a resurselor de apă potabilă.
