Anu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Mesopotamia Antică |
|---|
 |
| Eufrat – Tigru |
| Asiriologie |
| Oraşe / Imperii |
| Sumer: Uruk – Ur – Eridu |
| Kiş – Lagaş – Nippur |
| Imperiul Akkadian: Akkad |
| Babilon – Isin – Susa |
| Asiria: Assur – Ninive |
| Dur-Şarrukin – Nimrud |
| Babilonia – Caldeea |
| Elam – Amoriţi |
| Hurieni – Mitanni |
| Kasiţi – Urartu |
| Cronologie |
| Regi ai Sumerului |
| Regi ai Asiriei |
| Regi ai Babilonului |
| Limbă |
| Scriere cuneiformă |
| Sumeriană – Akkadiană |
| Elamită – Hurriană |
| Mitologie |
| Enûma Eliş |
| Ghilgameş – Marduk |
Anu sau An este zeul sumerian al cerului (imaginat ca o emisferă goală de plumb), alcătuind în timpul primordial, cu soţia sa Ki, cuplul cosmic An-Ki (Cer-Pamânt); (cf. babil. Anu). An era iniţial elementul masculin al dublei divinităţi născute de zeiţa fără bărbat Nammu (oceanul primordial; -> apa). Ca personificare a cerului, An apare înainte de mileniul IV î.C.; ulterior, capătă sensul subst. cer (însemnat cu vechea hieroglifă sumeriană reprezentând o stea), dar si adj. înălţat sau chiar strălucitor, iar în anumite poziţii sintatice şi subst. ploaie.
Anu locuia în empireu (sfera cerească cea mai îndepartată de Pământ, locuinţă a divinităţilor superioare), loc unde ii primea pe ceilalţi zei la sfat. În mitologia akkadiană este zeul suprem şi iniţiator atropogenic. În variantă hurrită este prezentat ca zeu tânăr şi creator al vânturilor, uzurpând tronul tatălui său Alalu. Este muşcat de fiul său Kumarbi, care îi ia toată puterea. Iar după aceasta zboară definitiv în adâncul cerului, devenind deus otiosus. Deşi este socotit tatăl tuturor zeilor, totuşi Anu se trage dintr-o pereche mai veche Anşar (care simboliza totalitatea lucrurilor cereşti) şi Kaşir (care simboliza totalitatea lucrurilor pământeşti). Aceştia, la rândul lor, se trag dintr-o pereche şi mai veche: Lahmu şi Lahamu. Abia aceştia ies dintr-o pereche iniţiala: Apsu(apa care încojură pământul) şi Tiamat(marea propriu-zisă). Împreună cu Enlil şi Ea a format prima triadă a panteonului babilonian. Iar impreună cu zeiţa Ishtar a fost zeul protector special al cetăţilor Uruk şi Erech.
[modifică] Referinţe
- „Enuma Eliş”
- „Gândirea asiro-babiloniană în texte”, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1975
- „Civilizaţia asiro-babiloniană”, Walter Krauss, Editura Prietenii Cărţii, 1996
- „Dicţionar de mitologie generală”, Victor Kernbach, Editura Albatros, Bucureşţi, 1995
- "Mitologie Generală", Victor Kernbach-1989, pag. 28
