Alexandre Dumas
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Literatură franceză |
| Istoria literaturii franceze |
|
Medievală |
| Scriitori francezi |
|
Listă de autori de limbă franceză |
| Portal Franţa |
| Portal Literatură |
Alexandre Dumas - Dumas Davy de la Pailleterie, cunoscut şi ca (Alexandre Dumas père) Alexandre Dumas tatăl (n. 24 iulie 1802, Villers-Cotterêts (Aisne) - d. 5 decembrie 1870, Puys (Seine-Maritime) a fost un autor de romane istorice de aventuri, prin care a devenit cel mai popular scriitor francez din lume.
Cuprins |
[modifică] Biografia
Bunicul său, marchizul Antoine-Alexandre Davy de la Pailleterie, a servit guvernul Franţei ca Général commissaire de Artilerie în colonia Saint-Domingue (astăzi Haiti), unde s-a căsătorit cu Marie-Césette Dumas, o sclavă de culoare.
În 1762, aceasta l-a născut pe tatăl său, Thomas-Alexandre, şi a decedat la scurt timp după naştere.
La întoarcerea marchizului şi a fiului său în Normandia, sclavia încă exista, iar băiatul a avut de suferit datorită faptului că era pe jumătate negru.
În 1786, Thomas-Alexandre s-a înrolat în armata Franceză, folosind numele de familie al mamei sale ca să protejeze reputaţia aristocratică a familiei. În urma revoluţiei franceze, marchizul şi-a pierdut proprietăţile, dar Thomas-Alexandre Dumas a avut o carieră distinsă în armata revoluţionară, ajungând la gradul de General înaintea împlinirii vârstei de 31 ani.
Thomas-Alexandre s-a căsătorit cu Marie-Louise Elisabeth Labouret, iar în iulie 1802, în Villers-Cotterêts, Aisne, lângă Paris, s-a născut fiul lor, Alexandre Dumas.
Tatăl său, Thomas Alexandre Davy de La Pailleterie, general al Revoluţiei franceze a murit (1806) când fiul său avea trei ani şi jumătate.
Alexandre Dumas a fost crescut de mama sa şi a primit o educaţie mai degrabă mediocră, însă acest fapt nu i-a afectat afinitatea pentru cărţi, pe care le citea ori de câte ori avea ocazia.
Povestirile mamei sale despre faptele de vitejie ale tatălui său din anii de glorie a lui Napoleon i-au stârnit imaginaţia pentru aventuri şi eroi.
Deşi săracă, familia tânărului de douăzeci şi doi de ani Alexandre Dumas, a păstrat atât reputaţia distinsă a tatălui său cât şi legăturile aristocratice, aceasta fiindu-i de folos după restaurarea monarhiei.
[modifică] Cariera literară
În 1823, se mută la Paris, unde, datorită caligrafiei frumoase, intră în slujba Ducelui d’Orléans.
După studii neglijate, a lucrat ca funcţionar în biroul unui notar şi a debutat redactând piese de teatru împreună cu prietenul său, vicontele Adolphe Ribbing de Leuven. Aceste prime încercări literare au fost eşecuri.
Continuă să scrie teatru şi cunoaşte, în fine, succesul în 1829, graţie reprezentaţiei cu Henric al III-lea şi curtea sa, la Comedia franceză. Succesul continuă pe toată durata carierei sale literare, în genurile sale predilecte: dramatic şi romanul istoric.
A fost un autor prolific (cu ajutorul cunoscut al unor "negri", mai ales Auguste Maquet care a participat la cele mai multe opere ale lui Dumas), semnând mari opere, cum ar fi Cei trei muschetari sau Contele de Monte-Cristo în 1844.
Corpul său a fost mutat în Panteonul din Paris în 2002, nerespectându-se ultima sa dorinţă de "a reintra în noaptea viitorului în acelaşi loc în care am în viaţa trecutului", "în acest fermecător cimitir (din Villers-Cotterêts) care are mai degrabă aerul unui ţarc de flori, unde să laşi copiii să se joace, decât al unui câmp funebru unde să culci cadavrele" (1870).
Fiul său, numit tot Alexandre Dumas, a fost, şi el, scriitor, autor al cunoscutului roman Dama cu camelii [1].
[modifică] Opere alese
- Turnul din Nesles, 1832
- Kean, 1836
- Domnişoara de Belle-Isle, 1839
- Cavalerul d'Harmental, 1842
- Cei trei muschetari, 1844
- După douăzeci de ani, 1845
- Regina Margot, 1845
- Contele de Monte-Cristo, 1845
- Doamna de Monsoreau, 1846
- Joseph Balsamo, 1846, inspirat din viaţa lui Giuseppe Balsamo
- Vicontele de Bragelonne, 1848
- Colierul reginei, inspirat din afacerea colierului reginei 1849
- Laleaua neagră, 1850
- O mie şi una de fantome, culegere de povestiri fantastice, conţinând:
- O zi la Fontenay-aux-Roses: cele o mie şi una de fantome
- Femeia cu colierul de catifea, 1850, poveste a peregrinărilor unei tinere nemţoaice prin Parisul Terorii
- Căsătoriile părintelui Olifus
- Testamentul domnului de Chauvelin
- O cină la Rossini, sau cei doi studenţi din Bolonia
- Gentilomii din Sierra-Morena şi Minunata poveste a lui Don Bernardo din Zuniga
- Iepurele bunicului meu, povestire sub formă de explicaţie
- Georges
- Ocnaşul de la Operă (carte nu prea populară)
- Cei 45
- Robin Hood
- Fiica regentului
- Cavalerul de Muleon
- Conjuratii
- Ascanio
- Signora San Felice
- Cele doua Diane
- Gemenele
- Aventurile Capitanului Georges
- Amaury
- Venus in intimitate
- Albii şi Albaştrii
- Tovarăşii lui Jéhu
- Cavalerul de Sainte-Hermine. Acest ultim roman, publicat iniţial sub formă de foileton în 1869, a fost dezgropat din fondurile Bibliotecii naţionale a Franţei şi a fost publicat pentru prima dată în 2005
- Calaul din Paris
- Capitanul Richard
- Stapanul muntelui
- Pajul ducelui de Savoia
[modifică] Note
- ^ Povestea adevărată a Traviatei: Rose Alphonsine Plessis (1824-1846) (nascuta în satul Nonant, nu departe de orasul Bayeux din Franţa), a fugit de acasă la vârsta de 13 ani. Ajunsa la Paris, fara bani, a inceput sa practice prostitutia. La 18 ani devenise deja o cunoscuta şi scumpa curtezana („curtezana” in limba italiană se numeste “traviata”). Spre a scăpa de urmarirea familiei, si-a schimbat numele de fata în Marie-Duplessis. In aceasta perioada l-a cunoscut pe scriitorul Alexandre Dumas (1824-1895), care s-a indragostit de ea şi cu care a întretinut strânse legaturi amoroase. Legaturile lor au continuat chiar şi dupa casatoria ei, pâna la prematura ei moarte, in urma unei tuberculoze, la data de 03.02.1846, la vârsta de numai 22 ani. Sicriul ei, acoperit cu o multime de camelii, floarea ei preferata, a fost depus in cimitirul Montmartre. In anul 1848, Alexandre Dumas a publicat „Dama cu Camelii”, roman autobiografic, care a servit apoi ca sursa de inspiratie pentru libretul operei lui Giuseppe Verdi „La Traviata” (in aceasta operă, apare însa sub numele de „Violetta Valery”).
