Aleksandr Blok

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Alexandr Blok (Александр Александрович Блок, 16 noiembrie 1880 - 7 august 1921) a fost probabil cel mai talentat poet liric pe care l-a produs Rusia după Alexandr Puşkin.

Alexandr Blok s-a născut la St. Petersburg, într-o familie aristocrată de origini germane şi ruse. La Universitatea din St. Petersburg, Blok a studiat dreptul fără succes, însă în 1906 şi-a luat licenţa în filologie. Poetul rus a fost şi dramaturg şi eseist, dar şi conducător al simboliştilor ruşi de la început de secol.

Mulţi critici consideră că Blok este cel mai important poet după Puşkin. Blok a început să scrie poezii la vârsta de 17 ani. În perioada de început a carierei lui literare, Blok a fost foarte influenţat de filosoful din secolul al XIX-lea Vladimir Soloviev şi de viziunea acestuia asupra eternului feminin şi înţelepciunii divine.

Primul lui volum Stikhi o prekrasnoi dame (Versuri despre preafrumoasa doamnă) a fost publicat în 1904. Atât misticismul, cât şi pasiunea idealistă sunt prezente în respectivul ciclu de poezie de dragoste. După 1905, viziunile exaltate ale lui Blok au început să facă loc ironiei şi pesimismului. Poetul îşi pierde viziunea eterică şi adoptă teme precum disperarea, degradarea şi atracţia răului. Necunoscuta (1906) este cel mai cunoscut poem din această perioadă. Mai târziu, Blok îşi regăseşte speranţa în idealizarea Rusiei, îmbrăţişând Revoluţia de la 1917 în poemul epic Cei doisprezece (1918). Acesta celebrează pasiunea, violenţa şi eliberarea declanşate de revoluţie, care ulterior îl dezamăgeşte pe Blok.

Sărăcia, băutura şi dezamăgirile provocate de viaţă, combinate cu dragostea lui pentru Rusia au influenţat temele amare de protest social care au marcat operele târzii ale lui Blok. Una dintre acestea este Sciţii (1920), în care îşi înghite dezgustul faţă de cultura occidentală şi cere ajutor pentru guvernul socialist. Poezia lui Blok, produsă de focul sufletului şi de răceala minţii, a fost apreciată pentru curgerea muzicală a cuvintelor, spontaneitatea onirică, în care sunetele şi repetiţia erau folosite pentru a evoca stări sufleteşti. Poetul considera că rolul artistului era de a fi un intermediar între lumea aceasta şi alte lumi, precum şi de a revela scopul omului pe Pământ.

Ca estet, Blok nu s-a simţit în largul lui când nu s-a putut adresa publicului său favorit, elita. Pe lângă poezii şi piese de teatru, Blok a mai scris şi eseuri, şi recenzii dramatice. Majoritatea eseurilor sale au fost compuse într-un stil foarte liric, impresionist, cu raţionamente emotive. Blok a murit la Petrograd la data de 7 august 1921, în urma unui atac de cord provocat de malnutriţie.

[modifică] Unul din poemele lui Blok (1912)

Noapte, stradă, farmacie, felinar,
Absurd în ceaţă turnul ochi gălbui.
De-o să mai prinzi din secol un pătrar,
Totul va fi la fel. Ieşire nu-i.

Tu vei muri. Un drum iniţial
Va fi bătut de alţii, iar şi iar:
Noapte şi riduri îngheţate pe canal,
Vînt, farmacie, stradă, felinar.