Alb-
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alb (бело-), este un prefix folosit de bolşevici pentru a desemna inamicii reali sau imaginari de toate felurile, prin analogie cu Armata Albă.
- Alb-gardist ("белогвардеец"): un membru al Gărzii albe. Membrii Mişcării albe nu şi-au spus niciodată "alb-gardişti". Alb-gardiştii erau denumiţi simplu "albi" ('белые', 'беляки') de către oponenţii lor.
- Emigrant alb (белоэмигрант): orice cetăţean al Rusiei Ţariste care a pătrăsit ţara pe durata revoluţiei din 1917 sau pe durata războiului civil (1917 – 1922). Emigranţii albi erau priviţi ca o ameninţare pentru statul sovietic, o sursă de spioni şi complotişti contrarevoluţionari.
- Polonez alb (белополяк): un termen care a apărut pe durata războiului polono-sovietic şi a repărut în timpul luptelor pentru anexarea răsăritului Poloniei în timpul celui de-al doilea război mondial.
- Finlandez alb (белофинн): termen introdus pe durata încercării eşuate de iniţiere a unei revoluţii în Finlanda în 1917 – 1918, iar mai apoi reintrodus ca parte a propagandei legată de pregătirea Războiului de iarnă împotriva Finlandei.
- Chinez alb (белокитаец): un termen care denumea forţele chineze care au luptat alături de Armata albă în Siberia şi în Orientul îndepărtat sovietic, sau cele care au luptat împotriva comuniştilor chinezi în timpul Războiului civil chinez ca forţe anticomuniste.
- Cehi albi (белочехи): membri ai Legiunii cehe.
- Cazac alb (белоказаки): militar cazac care a luptat împotriva bolşevicilor în Războiul civil rus.
Aceşti termeni erau folositi pentru a-i distinge pe cei răi (albi) prin contrast cu cei buni (roşii, prosovietici, bolşevici, revoluţionari). Avea de cele mai multe ori o conotaţie peiorativă.
Adăugarea prefixului alb în actele celor urmăriţi şi întemniţati în Uniunea Sovietică atrăgea automat aplicarea prevedrilor articolului 58 al Codului Penal sovietic.
