Acarieni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acarienii reprezintă un ordin de artropode din clasa arahnidelor. Sunt organisme mici, uneori microscopice, cu capul, toracele şi abdomenul în general nediferenţiate, cu aparatul bucal (o trompă alungită) adaptat pentru ros, înţepat sau supt. Trăiesc pe plante, în sol, în apă, pe animale moarte sau vii. Un număr mare de specii sunt dăunătoare agriculturii, altele sunt paraziţi ai omului şi ai animalelor (de exemplu, Sarcoptes scabiei, Sarcoptes equi). Numeroşi acarieni, precum căpuşele, sunt transmiţători ai unor maladii grave, ca febra recurentă, encefalita la om, piroplasmozele la animale etc.

Acarienii sunt un grup de animale nevertebrate artropode, un ordin al clasei Arahnida. Acarienii au capul, toracele şi abdomenul nediferenţiate; aparatul bucal prezintă numeroase adaptări pentru înţepat, supt sau ros. Trăiesc pe sol, în apă, pe părţile aeriene ale plantelor ori pe corpul animalelor vii sau moarte.

Dupa modul de hrană, acarienii sunt fitofagi şi zoofagi. Dintre aceştia din urmă, unele specii sunt prădătoare. Mulţi acarienii pot fi paraziţi vegetali şi animali sau gazde intermediare (ex. pentru tenii).

Acarienii fitofagi pot produce gale la plante, de exemplu gen. Eriophyes are câteva sute de specii galicole care atacă părul, viţa de vie, arţarul, etc. Alţi acarieni se hrănesc în sol cu ciuperci şi resturi vegetale în stare de putrefactie, având rol în procesele de humificare, în circuitul materiei în natura.

Foarte multe specii sunt parazite la animale (ex.: Psoroptes equi - produce râia calului, Ixodes sp. - căpuşa, parazită şi la om). Ordinul cuprinde familia Demodecidae, familia Thrombididae, familia Pyrogliphidae, familia Sarcoptidae, familia Ixodidae, etc. Din familia Ixodidae (cunoscute popular sub numele de căpuşe), speciile mai importante sunt:

• Ixodes ricinus (genul Ixodes) - căpuşa - are formă globuloasă, măsoară pâna la 4mm, are culoare brun-neagră şi seamănă cu bobul de ricin, se hrăneşte pe animale şi om. Poate transmite boli ca: febra pătată a Muntilor Stâncoşi, tifosul Sao Paolo, febra Colorado, etc.
• Ripicephalus sanguineus (genul Ripicephalus), asemănătoare cu Ixodes ricinus, dar gazda preferată este câinele (căpuşa câinelui). Transmite febra botunoasă, ultima epidemie în România fiind în Bucureşti în 1957.
• Dermacentor andersoni (genul Dermacentor), parazită pe bovine, cabaline, diferite mamifere şi om. Transmite tuleremia şi febra Q.

Acarienii prădători sunt utilizaţi uneori şi în combaterea biologică a unor insecte dăunatoare (ex. Phytoseiulus persimilis, împotriva paianjenului rosu al legumelor).

Acarienii de apă (hidracarieni) pot parazita în stare larvară animalele acvatice.