Caz

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Gramatică

Morfologie

Categorie gramaticală

• Aspect

• Caz

• Gen

• Grad de comparaţie

• Număr

Parte de vorbire

Flexibilă

Neflexibilă

• Locuţiune

Sintaxă

Cazuri

Sintaxa propoziţiei

Parte de propoziţie

Complement

Sintaxa frazei

Propoziţie subordonată

Propoziţie circumstanţială

În lingvistică, cazul este o categorie gramaticală asociată unui substantiv, pronume sau adjectiv, care exprimă funcţia sintactică a acestuia într-o frază sau raportul semantic al său faţă de procesul exprimat de verb. De exemplu, acuzativul este cazul complementului direct (funcţie sintactică); etativul indică poziţia interiorului din care cineva pleacă (raport semantic cu procesul).

Cazul, aşa definit, se poate exprima în limbi în trei moduri:

1. prin locul cuvântului în propoziţie, în raport cu verbul, (în română, complementul direct din cazul acuzativ se află întodeauna după verbul tranzitiv) ;
2. printr-o prepoziţie (în română, prepoziţia graţie cere cazul dativ) ;
3. printr-un sufix care se lipeşte la finalul substantivului, pronumelui sau adjectivului în limbile flexionare.

Cuvântul caz este folosit cu un sens mai restrâns, atunci când acesta este exprimat printr-un sufix. Ansamblul acelor sufixe cazuale formează declinarea substantivului, adjectivului şi a pronumelui în general. Ansamblul formelor cazuale ale unui cuvânt formează paradigma sa.

Listă de cazuri, în diferite limbi:

• Abesiv
• Ablativ
• Acuzativ
• Adesiv
• Agentiv
• Alativ
• Benefactiv
• Cauzal
• Comitativ
• Dativ
• Delativ
• Direcţional
• Distributiv
• Genitiv
• Elativ
• Ergativ
• Esiv
• Ilativ
• Inesiv
• Instructiv
• Instrumental
• Locativ
• Nominativ
• Partitiv
• Prolativ
• Sociativ
• Sublativ
• Superesiv
• Terminativ
• Translativ
• Vocativ