Cantonul Ticino
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
|
 |
|
| Capitală | Bellinzona |
| Suprafaţă | 2 812 km² (Pe locul 5) |
| Populaţie | 319 800 |
| Densitatea populaţiei | 114 |
| Din anul | 1803 |
| Abreviere | TI |
| limbi | italiană |
| Sit web | www.ti.ch |
 |
|
Cantonul Ticino (germană, franceză şi reto-romană Tessin) este cantonul cel mai aproape de centrul Elveţiei, situat pe versanţii Alpilor. Numele cantonului derivă de la râul Ticino, care îl traversează de la Pasul Novenei (ger. Nufenenpass) până la Lacul Maggiore. Cantonul Ticino este aproape complet de limbă italiană (cu excepţia comunei de limbă germană Bosco/Gurin). Împreună cu câteva părţi din cantonul Graubünden formează aşa-numita Elveţia Italiană (Svizzera Italiana).
Cuprins |
[modifică] Geografie
Cantonul Ticino se află în sudul Elveţiei. E aproape în totalitate încercuit de Italia, cu care se învecinează la est, vest şi sud. La nord se află Cantonul Valais şi Cantonul Uri, iar la nord-est Cantonul Graubünden.
Suprafaţa sa este de 2.811 km², din care trei sferturi este considerat teren fertil. Pădurile acoperă circa o treime din suprafaţa cantonului, însă şi lacurile, Lacul Maggiore şi Lacul Lugano, ocupă o parte considerabilă din teritoriu.
Râul Ticino este principalul râu al cantonului. Acesta scaldă mare parte din canton, curgând de la nord-vest prin Valea Bedretto şi Valea Leventina, pentru a se vărsa în lacul vecin, Bellinzona. Principalii săi afluenţi sunt Brenno în Valea Blenio şi Moessa în Valea Mesolcina. Terenurile cantonului sunt udate de râu, care formează o vale mare, cunoscută ca Valea Riviera.
Pământurile occidentale ale cantonului sunt scăldate de râul Maggia. Valea Verzasca se găseşte între Ticino şi Maggia. Există şi o suprafaţă scăldată direct de către Lacul Lugano. Mare parte din teritoriu este considerată ca parte din Alpi, însă o mică zonă este parte din bazinul râului Po.
[modifică] Istorie
În antichitate această regiune era locuită de poporul celtic Helvetii. Regiunea este anexată statului roman relativ târziu, cel mai probabil la începutul principatului.
În Evul Mediu suprafaţa actualului Canton Ticino era guvernată de Ducii de Milano. În secolul XV confederaţii elveţieni cuceresc văile de la sudul Alpilor în trei campanii succesive.
Cantonul Uri a cucerit Valea Leventina în 1440. Între 1403 şi 1422 câteva din aceste pământuri, deja anexate cu forţa de Uri au fost pierdute. Într-o campanie secundă, desfăşurată în 1500, Uri, Schwyz şi Nidwalden au câştigat oraşul Bellinzona şi Riviera. În a treia campanie participă trupele întregii confederaţii. În 1512 Locarno, Valea Maggia, Lugano şi Mendrisio sunt anexate. Succesiv, înalta vale a râului Ticino, de la San Gottardo la oraşul Biasca (Valea Leventina) au devenit parte din Cantonul Uri. Restul teritoriilor (Baliaggi Ultramontani, Ennetbergische Vogteien) erau administrate de toate cantoanele.
Pământurile Cantonului Ticino sunt primele terenuri cucerite de Confederaţia Elvetică. În timpul Republicii Elvetice, districtele Bellinzona şi Lugano erau cantoane separate, dar în 1803 s-au reunit pentru a forma Cantonul Ticino, care se uneşte cu confederaţia, ca membru cu drepturi depline, în acelaşi an.
Până 1878 cele trei oraşe principale, Bellinzona, Lugano şi Locarno, alternează în funcţia de capitală a cantonului. În 1878, oricum, Bellinzona devine capitala unică şi permanentă.
Constituţia apare în 1830, dar de atunci este modificată considerabil.
[modifică] Guvern
Puterea executivă cantonală poartă numele de Consiliul Statului. E compus din cinci membri aleşi prin vot direct de popor într-o singură circumscripţie prin sistem proporţional. Anual sunt numiţi un preşedinte şi un vicepreşedinte.
Parlamentul cantonal este Marele Consiliu (it. Gran Consiglio).
Înnoirea puterilor cantonale se produce la fiecare patru ani prin vot popular. Alegerile reprezentanţilor din guvern şi a celor din parlament se desfăşoară simultan.
[modifică] Economie
Versanţii cantonului sunt utilizaţi intensiv pentru producerea energiei hidroelectrice. Electricitatea produsă este folosită în canton şi exportată. În zonele nordice se cresc vite. Producţia de vin este importantă pentru canton, şi este exportată în special în restul Elveţiei. Viile sunt concentrate în special în jumătatea meridională a cantonului, unde clima este mai caldă. Alte producţii agricole cuprind cultura porumbului, cartofului, tutunului şi a legumelor.
Clima cantonului este opusă celeia care se găseşte în nordul Alpilor. Aceasta este o climă în general mai caldă, care atrage mulţi turişti din cantoanele elveţiene. Lacurile, împreună cu timpul frumos, sunt considerate atracţii. Turismul şi sectorul economic sunt considerate cele mai importante ale cantonului.
În Cantonul Ticino, industria uşoară e prezentă şi concentrată în cele trei oraşe principale: Lugano, Locarno şi Bellinzona.
Cantonul este bine legat de restul Elveţiei. Există un tunel pe sub masivul Sfântul Gotard, care poate fi traversat atât rutier cât şi feroviar. Cantonul Graubünden este legat printr-un serviciu feroviar direct, în timp ce cantonul Valais este legat printr-un tunel prin trecătoarea Simplon. Sunt conexiuni feroviare bune cu Milano şi Roma, precum şi cu Germania, via Basel şi Zürich.
Din cauza turismului există diverse linii feroviare scurte în zone panoramice ale muntelui. Sporturile de iarnă sunt importante, însă nu sunt prea dezvoltate.
Sunt două centre principale de educaţie şi cercetare în Cantonul Ticino. Universitatea Elveţiei Italiene (USI) este singura universitate elveţiană unde se învaţă în limba italiană. Şcoala Universitară Profesională a Elveţiei Italiene (SUPSI) pe de altă parte, este o filială a faimosului ETH din Zürich.
[modifică] Demografie
Populaţia este predominant vorbitoare de limbă italiană şi de confesiune catolică. Există un număr crescând de persoane care se mută din cantoanele de limbă germană în Ticino, când ies la pensie. Aceasta dă o importanţă crescătoare limbii germane, mai ales în sezonul estival, când vin mulţi turişti vorbitori din Elveţia germană, Germania şi Austria.
Oraşul cel mai mare este Lugano. Alte oraşe principale ale Cantonului Ticino sunt Bellinzona (care este şi capitala acestuia, unde are sediul guvernul cantonal), Locarno, Mendrisio, Airolo şi Chiasso.
