Biserică (instituţie)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
|
 |
|
În creştinism, Biserica (în greacă εκκλησία; latină ecclesia), este instituţia în care sunt organizaţi credincioşii creştini.
Cuprins |
[modifică] Etimologie şi denumiri
[modifică] Ekklesia
Cuvîntul profan ekklesia apare în Atena antică, cu referire la adunarea poporului. Totuşi conceptul religios de biserică apare pentru prima dată în Septuaginta, versiunea grecească a Vechiului Testament, de 25 de ori, în cărţile istorice ş în psalmi. Prima dată este întâlnit în I Samuel 17:47: «Şi toată adunarea (lit.: biserica) aceasta va cunoaşte că nu cu sabia şi cu suliţa izbăveşte Domnul, căci acest război este al Domnului şi El vă va da în mâinile noastre.»
În Vechiul Testament, ekklesia face concurenţă termenului mai vechi synagogê (prima referinţă în Exod 12:3).
Câtă vreme sinagoga e "adunarea celor mânaţi împreună" (syn împreună; ago a mâna), adunare pasivă, biserica e "adunarea celor convocaţi" (ek din; kaleuô a chema).
Pentru prima dată, Noul Testament preia acest concept în Metei 16:18: «Şi ţie îţi zic: că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea...»
În Noul Testament, potrivit concordanţei biblice a lui Jambes Strong, Strong's Exhaustive Concordance of the Bible (prima ediţie 1890, ultima retipărire 2006), cuvîntul ekklesía apare de 118 ori, sub şase conjugări:
- ekklesia, de 33 de ori, în Matei, Fapte, epistolele pauline şi III Ioan;
- ekklesiai, de 8 ori, în Faptele apostolilor, epistolele pauline şi apocalipsă;
- ekklesiais, de 18 ori, în epistolele pauline şi în apocalipsă;
- ekklesian, de 20 de ori, în Matei, Fapte şi epistolele pauline;
- ekklesias, de 32 de ori, în Matei, Fapte, epistolele pauline, Evrei, Iacob şi în a tria epistolă a lui Ioan;
- ekklesiôn, de 7 ori, în epistolele pauline şi în apocalipsă.
[modifică] Ecclesia
Limba latină a copiat cuvîntul grecesc, sub forma ecclesia, extinzându-i sensul, încât să definească nu numai instituţia Bisericii, dar şi lăcaşele de cult. Alte limbi romanice şi vecinele lor au preluat acelaşi termen: fr église, sp iglesia, cy eglwys, pt igreja, wa eglijhe, it chiesa, etc.
[modifică] Kyriakê
Limbile slave şi germanice au folosit mai întâi un nume pentru lăcaşul de cult, apoi s-a extins sensul la instituţia Bisericii. Astfel, cuvîntul grecesc kyriakê ("[casă] împărătească") a devenit: se kyrka, sc kirk, nl kerk, de Kirche, en church, ua Церква - ţerkva, ru церковь - ţercovi, etc.
[modifică] Basilica
Acelaşi principiu a fost aplicat în unele limbi romanice, ca şi la slavi şi germanici. Astfel, cuvîntul de bază a fost luat din latină, basilica ("[casă] împărătească"), devenind în română biserică (arhaic băsearică, ca în aromână), în retoromană baselga, în dalmată bašalka.
[modifică] Casă
Alte limbi folosesc pentru biserică (cu toate sensurile) anumite derivate de la conceptul de casă.
Astfel, în limba maghiară, biserica se numeşte egyház ("una casă"). Poloneza foloseşte kościół ("castel"), pe când limba gî'îz întrebuinţează expresia beta kristian ("casă creştină").
