Barbu Iscovescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Barbu Iscovescu (Baruh, Iehuda), (n. 1816, Bucureşti - d. 24 octombrie 1854, Constantinopol) a fost un pictor şi revoluţionar român de etnie evreu.

Cuprins 1 Biografia 2 Opera 3 Bibliografie 4 Legături externe

[modifică] Biografia

A studiat la Viena şi la Paris. A participat activ la pregătirea şi la desfăşurarea Revoluţiei de la 1848 din Ţara Românească. Exilat după prăbuşirea revoluţiei, s-a refugiat la Braşov, unde a continuat activitatea revoluţionară. Stabilit pentru un timp la Zemun, lângă Belgrad, Iscovescu a cunocut pe unii revoluţionari sârbi şi le-a executat portretele, precum şi portretul lui Dimitrie Bolintineanu, care se afla acolo. În 1849 a emigrat la Paris, unde a făcut copii după tablouri de mari maeştri din muzee şi, la îndemnul lui Nicolae Bălcescu, a copiat la Biblioteca naţională, după gravuri de epocă, chipuri de voievozi români. În 1853 s-a aflat alături de alţi români la Bursa, şi a murit în 1854 la Constantinopol, fiind înmormântat în aceeaşi groapă cu prietenii lui revoluţionari, Ion Negulici şi preotul Atanasie Luzin. Constantin D. Aricescu i-a numit "Câteştrei martiri ai libertăţii". Pe mormântul lui Iscovescu a scris un epitaf poetul Dimitrie Bolintineanu.

[modifică] Opera

• Portret de femeie, 1841
• portretul lui C. Poienaru, 1847
• portretul lui Nicolae Golescu, portretul lui Avram Iancu 1849,
• Autoportret

[modifică] Bibliografie

• Academia Republicii Populare Române, Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti, 1962-1964

[modifică] Legături externe

• en Biografie la jewishencyclopedia.com