Bătălia de la Varna

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Bătălia de la Varna
Bătălia de la Varna, gravură poloneză din 1564
Perioada: 10 noiembrie 1444 Locaţia: Varna, Bulgaria Rezultat: victorie a otomanilor
Combatanţi
Imperiul Otoman	Regatul Poloniei Regatul Ungariei
Comandanţi
Murad al II-lea	Vladislav al III-lea† Iancu de Hunedoara
Efective
aproximativ 60 000	aproximativ 30 000
Pierderi
aproximativ 10 000	aproximativ 16 000

Cruciadele
Această căsuţă: vizualizare • discuţie • modificare Prima – A ţăranilor – Germană –Din 1101 A doua – A treia – A patra – Albigensiană – A copiilor A cincea – A şasea – A şaptea – A ciobanilor – A opta – A noua Aragoneză – Alexandriană – Nicopole – Nordică – Războaiele Husite – Varna

Bătălia de la Varna s-a desfăşurat la 10 noiembrie 1444 lângă Varna, în estul Bulgariei. În acestă bătălie Imperiul Otoman condus de Sultanul Murad al II-lea a învins armatele Poloniei şi Ungariei, sub conducerea lui Vladislav al III-lea al Poloniei şi Ungariei şi Iancu de Hunedoara.

[modifică] Pregătirile

După eşecul atacului din 1441/1442 împotriva Belgradului, sultanul Murad al II-lea a semnat un armistiţiu de zece ani cu Ungaria. După ce a făcut pace cu Emiratul Karaman din Anatolia în August 1444, a cedat tronul fiului său Mehmed al II-lea, care avea doisprezece ani.

În ciuda tratatului de pace, Ungaria a colaborat cu Veneţia şi Papa Eugen al IV-lea să organizeze o nouă cruciadă împotriva otomanilor. La aflarea acestei veşti, Murad a fost chemat să reia tronul de fiul său. Deşi Murad iniţial a refuzat vehement această ofertă pe motiv că nu mai este el sultanul, a fost convins de fiul său, care la aflarea refuzului i-a scris următoarele: "Dacă tu eşti sultanul, trebuie să-ţi conduci armatele; dar dacă eu sunt sultanul, îţi ordon prin prezenta să vii şi să-mi conduci armatele". Murad nu a avut cum să mai refuze şi a revenit la tron.

[modifică] Combatanţii

O armată creştină amestecată, formată în principal din forţe maghiare şi poloneze, dar având şi detaşamente de cehi, cavaleri papali, bosniaci, croaţi, sârbi, bulgari, valahi şi ruteni, s-a ciocnit cu o armată otomană superioară numeric. Maghiarii erau slab echipaţi, iar ajutoarele promise din Albania şi Constantinopol nu au sosit. Armata maghiară avea un număr mic de infanterişti, între una şi trei sute de mercenari cehi înarmaţi cu muschete. De asemenea erau şi circa o sută de care de război cu echipaje. Restul armatei era format din cavalerie grea, majoritatea mercenari regali şi străini, cu câteva stindarde episcopale şi nobile. Au avut promisiuni de la Veneţia că flota acestora nu va permite turcilor să treacă Bosforul. La Bosfor veneţienii s-ar fi unit cu flota papală şi ar fi navigat pe coastă până la Constantinopol, împingându-i pe otomani afară din Balcani.

[modifică] Bătălia

Cei 20,000 (sau 30,000) de cruciaţi au fost copleşiţi de circa 60,000 turci. Mai mult de jumătate de soldaţii din armata creştină au pierit. Regele Vladislav al III-lea a fost ucis în bătălie (a căzut într-o capcană şi a fost decapitat) în timp ce a lansat un atac fără să-l aştepte pe Iancu de Hunedoara şi forţele acestuia să-l ajute. Moartea lui Vladislav al III-lea în bătălie a lăsat Ungaria în mâinile regelui Ladislau Postumul al Boemiei şi Ungariei, care avea patru ani. Într-o expresie de gratitudine, poporul bulgar l-a poreclit pe Vladislav al III-lea cu afecţiune "Varnenchik" (Warneńczyk în poloneză), după numele oraşului Varna, unde a luptat şi a murit.

Înfrângerea armatei creştine a pus capăt încercărilor de a opri cucerirea estului Europei de Imperiul Otoman timp de mai multe decenii. De asemenea a pregătit terenul pentru căderea Constantinopolului din 1453.