Antrax

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Antraxul sau cărbunele emfizematos este o boală infecţioasă produsă de Bacillus anthracis, boala este o zoonoză (boală comună omului şi animalelor, fiind întâlnită mai frecvent la paricopitate ( bovine, caprine, ovine).

Cuprins

1 Agentul etiologic
- 1.1 Răspândire
- 1.2 Istoric
2 Simptomele bolii
3 Vezi şi
4 Legături externe

[modifică] Agentul etiologic

Agentul patogen al bolii a fost descoperit în anul 1849 de medicul german Aloys Pollender, fiind un bacil aerob, sporulat, sub formă de bastonaşe, Gram pozitiv, în forma vegetativă fiind capsulat (capsulă care-l protejează în sânge de fagocitare).

[modifică] Răspândire

Antraxul sau dalacul este răspândit pe tot globul boala având o incidenţă mai mare în locurile umede, mlaştini, zone inundabile, unde pot fi transportaţii sporii bacteriei (forma de rezistenţă) care provin din cadavrele animalelor îmbolnăvite de antrax.
In asemenea regiuni infectate prin spori, baciulul antraxului poate să persiste în pământ zeci de ani, aceste locuri fiind denumite păşuni blestemate cu îmbolnăviri mai numeroase în primăvară şi în anii cu precipitaţii abundente.

[modifică] Istoric

Boala este amintită în biblie, la greci din timpul lui Homer, sau la romani din timpul lui Ovidiu, medicii arabii numesc boala apărută la om focul persic.
Existenţa bolii la animale sălbatice este observată din secolul IX de atunci este considerată ca o boală cu forme epidemice.
Bacilul antraxului este descris de Robert Koch 1877, ulterior s-a încercat prin diferite experimentări germane, engleze, sovietice şi americane folosirea bacilului antraxului, ca şi agentul pestei (Yersinia pestis) ca armă biologică în războaie, sau de organizaţii funamentaliste prin actele de terorism.

[modifică] Simptomele bolii

Forma pulmonară de antrax

Forma cutanată (vezicule, ulcer şi necroza pielii) este o formă mai uşoară, locul de pătrundere al bacilului în organism fiind pielea care a ajuns în contact cu agentul patogen, această formă netratată (cu penicilină) cauzează o mortalitate între 5 şi 20 %. prin septicemie
Forma pulmonară (boala scărmănătorilor de lână) calea de pătrundere a sporilor bacilului în organism fiind pulomonul, boala se manifestă prin tusă, febră mare, frisoane, insuficienţă respiratorie, lichidul de secreţie răspândit prin tusă fiind foarte infecţios. Este o formă gravă a bolii cu o mortalitate ridicată prin septicemie, între 3 şi 6 zile după infectare.
Forma digestivă agentul patogen pătrunde pe cale orală prin consum de carne infectată, cu apariţia diareii hemoragice, germenii intraţi în sânge pot produce septicemie, cu insuficienţe grave cardiace, renale, (edeme, hemoragii şi necroze în organe) cu o mortalitate de 50 %. (tratament cu antibiotice ce spectru larg).