Claudius

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Tiberius Claudius Caesar Augustus Gemanicus (1 august 10 î.Hr. - 13 octombrie 54), a fost al patrulea împărat roman al dinastiei iulio-claudice şi a domnit din 41 până în 54.

Fiu al generalului Drusus (fratele lui Tiberius) şi al Antoniei Minor, frate mai tânăr al generalului Gemanicus, născut la Lugdunum (Lyon), Claudius nu participă până la urcarea pe tron, datorită unei sănătăţi mai şubrede şi a unor infirmităţi congenitale, la viaţa politică, preferând o existenţă retrasă, consacrată studiului. Este proclamat împărat de către pretorieni la asasinarea nepotului său Caligula şi recunoscut apoi de către senat. În timpul domiei sale începe construcţia unui sistem defensiv de fortificaţii pe Rin şi Dunăre, provinciile beneficiază de o bună administrare şi o bogată activitate edilitară (şosele, apeducte, porturi). Acordarea cetăţeniei romane locuitorilor unor oraşe din afara Italiei, îi atrage ostilitatea cercurilor senatoriale. În timpul domniei lui Claudius începe cucerirea Britanniei, care devine cea mai vestică provincie a Imperiului Roman. În 44 Iudeea, în 46 Tracia sunt transformate în provincii romane. După executarea Messalinei, cea de-a treia soţie, în 48, acuzată de Narcissus de complot, Claudius se căsătoreşte în 49 cu Agrippina Minor Iulia şi-l adoptă pe fiul acesteia, Nero, care-i va urma la tron. Moare otrăvit de noua soţie.

[modifică] Legături externe

• Viaţa lui Claudius
• Tacitus în timpul lui Claudius
• Forum Romanum
• Biografie de la De Imperatoribus Romanis

Predecesor: Caligula

Împărat Roman 41 - 54

Succesor: Nero