Cinabru
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Cinabru, Cinnabarit (Zinnober) | |
 |
|
| Formula chimică | HgS |
| Clasa mineralului | sulfit |
| Sistem de cristalizare | trigonal |
| Clasa cristalului | trigonal-trapezoidal -32 |
| Culoare | roşie, brun-roşcată, neagră |
| Urma | roşu închis |
| Duritate | 2 - 2,5 |
| Densitate | 8,2 (g/cm³) |
| Luciu | diamantin, metalic, mat |
| Transparenţă | translucid, mat |
| Spărtura | sidefie, până la spărtură neregulată, sfărmicioasă |
| Clivaj | aproape perfect |
| Habitus | plăci groase |
| Suprafaţa cristalului | |
| Cristale gemene | |
| Punct de topire | |
| Conductibilitatea calorică | |
| Proprieţăţi optice | |
| Refracţia | ω=2,905 ε=3,256 |
| Refracţia dublă | Δ=0,351, pozitiv uniaxial |
| Pleochroismus | |
| Deviaţia optică | |
| Unghiul de dispersie | 2vz ~ |
| alte caracteristici | |
| reactivitatea chimică | soluţii de sare roşie de mercur cu H2S formează un precipitat negru (varianta neagră a cinabrului) |
| Minerale asemănătoare | realgar |
| Radioactivitate | |
| Magnetism | diamagnetic, sau nemagnetic |
| Caractere speciale | |
Cinabrul denumit de asemenea Cinnabarit şi Zinnober, este un mineral din categoria sulfiţilor, raportul metal sulf fiind 1:1, din punct de vedere chimic este un sulfit de mercur (HgS), care cristalizează în sistemul trigonal.
In afară de sistemul trigonal, mai apar variante de formă tabulară, prismatică, sau agregate de culoare roşie, brunroşcată, sau neagră. Mineralul are duritatea 2 - 2,5 pe scara Mohs, având densitatea de 8,2 g/cm³.
Cinabrul este un mineral polimorf cu variantele Metacinnabarit şi Hypercinnabarit, putând fi confundat cu realgarul care însă are densitatea mai mică.
Cuprins |
[modifică] Răspândire
Cinabrul se formează în mod deosebit prin procese hidrotermale, care constau dintr-un amestec de minerale topite gaze vulcanice şi apă care rămâne în stare lichidă datorită prezenţei presiunilor ridicate, prin răcire formându-se minerale ca agat, malachit, diferite varietăţi de cuarţ şi cinabru. Aceste minerale formându-se în apropierea vulcanilor activi, apelor termale, asociat cu pirita, marcasita şi realgar. Cele mai importante zăcăminte sunt în Spania în apropierea oraşului Almaden, urmat de regiunile Hunan şi Guizhou din China, Germania, Italia (Toscana), Iugoslavia, Kirghizstan şi Ucraina.
[modifică] Istoric
Deja în secolul VII î.e.n. este minereul de cinabru exploatat în „Suplja Stena”, Iugoslavia, fiind folosit în trecut ca pigment roşu, iar mercurul obţinut prin reacţia de reducere a sulfitului de mercur, era folosit ca material pentru oglinzi.
Pigmentul era folosit în diferitele picturile de pe perete (fresce) sau la colorarea cărţilor.
Prima oară în istorie s-a obţinut din cinabru mercur şi sulf cu o mare probabilitate în perioada Evului Mediu în China, pe când în Europa abia din anii 1778 este folosită această metodă pe cale industrială.
[modifică] Utilizare
[modifică] Ca materie primă
Minereul de cinabru are un conţinut în metal de 87 % , fiind una dintre sursele principale de obţinere a mercurului.
[modifică] Ca pigment
Pigmentul roşu obţinut din cinambru este greu solubil în apă, din care cauză se poate folosi pe scară largă, în fabricarea vopselelor, acoperind bine substratul vopsit şi fără pericolul de intoxicaţiei cu mercur.
[modifică] alte utilizări
Mineralul mai este folosit în producerea unor medicamente, baterii, şi în industria chimică.
[modifică] Producere pe cale sintetică
Cinabrul poate fi produs şi pe cale sintetică din soluţii a sărurilor de mercur prin adăugarea hidrogenului sulfurat (H2S) precipitatul format fiind varianta neagră a cinabrului (Metacinnabarit) care prin contact ulterior de câteva zile cu soluţie de amoniumpolisulfit se va transforma în varianta roşie de cinabru.
[modifică] Vezi şi
[modifică] Legături externe
- în limba germană şi engleză:
- Mineralienatlas:Cinnabarit (Wiki)
- Mineralien-Lexikon
- Webmineral - Cinnabar (engl.)
- MinDat - Cinnabar (engl.)
- Mineraldatenblatt (engl.)
- Zinnober (Quecksilbersulfid)
