Campania italiană (primul război mondial)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Italia a fost aliatul imperiului german şi austro-ungar începând cu 1882, dar avea şi planurile sale proprii contra teritoriului austriac în regiunile Trentino, Istria şi Dalmatia. În 1902 Italia a efectuat un pact secret cu Franţa care a nulificat datoriile ţării faţă de alianţa anterioară. Italia a refuzat să se alipească forţelor germane şi austriece la începutul războiului, deoarece alianţa lor originală avea un scop doar defensiv, însă Austria a declarat război Serbiei. Guvernul Austriei începuse negocieri pentru a obţine neutralitatea Italiei cu promisiunea Italia va obţine Tunisia, însă ea a intrat în Antanta semnând Pactul de la Londra în aprilie şi declarând război Austro-ungariei în mai 1915; Italia a declarat război Germaniei peste cincisprezece luni.
În general, forţele italiene au avut o superioritate numerică, însă erau prost aprovizionate. Forţele Austro-ungariei au beneficiat de poziţiile lor la altiduni înalte în teritoriul muntos, care nicidecum nu favoriza ofensive militare. Pe parcursul războiului, situaţia pe acest front s-a schimbat puţin în ciuda luptelor crâncene între forţele austriece Kaiserschützen şi Standschützen şi forţele italiene Alpini.
Începând cu 1915, Italia a iniţiat 17 ofensive importante pe frontul Isonzo (partea frontierii lângă Trieste), însă toate au fost respinse de către forţele austriece care aveau avantajul terenului mai înalt. Forţele Austro-ungariei au lansat contraatacuri din Asiago înspre Verona şi Padua în primăvara anului 1916 (Strafexpedition), dar au făcut doar puţin progres. Vara, italienii au reluat ofensiva, capturând oraşul Gorizia. După această victorie minoră, frontul a rămas practic nemişcat mai mult de un an, în pofida mai multor ofensive italiene, iarăşi pe frontul Isonzo. În toamna anului 1917, datoritî situaţiei superioare pe Frontul de est (prm), austriecii au primit întăriri apreciabile, incluzând şi forţe de asalt germane. Pe data de 26 octombrie, ei au lansat o ofensivă crucială care a rezultat în victoria majoră la Bătălia de la Caporetto: armata italiană a fost învinsă, dar după ce s-a retras o distanţă de 100 de km, ea a reuşit să se reorganizeze şi să stopeze forţele inamice la Bătălia râului Piave. În 1918 austriecii nu au reuşit să rupă linia italiană în numeroase îcercări, şi după ce a suferit o pierdere decesivă în Bătălia de la Vittorio Veneto, ea a capitulat forţelor Antantei în noiembrie.
Pe parcursul războiului, generalul armateir austro-ungare, Conrad von Hötzendorf avea o aversiune acută pentru italieni deoarece el considera că Italia reprezenta cel mai mare pericol pentru ţara sa. Trădarea lor în 1915 la înfuriat încă mai mult. ura sa pentru Italia ia limitat raţiunea şi la condus să selecteze o strategie cu multe defecte contra acestei ţări.
Primul război mondial: | ||||
Fronturile principale de luptă | Evenimente principale | Articole specifice | Participanţi | Vezi şi |
Preludiu:
Fronturile principale de luptă:
|
1914: |
Influenţa asupra civililor şi atrocităţile:
Urmări:
|
Participanţii Puterile Antantei Puterile Centrale |
• Categorie:Primul război mondial Alte conflicte din epocă: |