Artilerie
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Artileria este arma destinată pentru sprijinul cu foc al operaţiilor forţelor luptătoare, constituind mijlocul principal de lovire cu foc a obiectivelor terestre şi de la suprafaţa apei.
Cuprins |
[modifică] Istoria artileriei
Începuturile artileriei se pierd în negura vremurilor, deşi noţiunea de artilerie a apărut destul de recent la scara istoriei, pe la mijlocul veacului al XV-lea. Termenul "artilerie" derivã din verbul arhaic francez "artiller", care înseamnã arta de a construi şi mânui, pe timpul luptelor, diferite maşini de război. Dar această maşinã de rãzboi, cum este tunul, nu este o maşinã oarecare! "În aceastã maşinã (tun) se razimă toatã puterea pedestrimii, toată splendoarea călărimii, cu un cuvânt toatã puterea războiului", observa cronicarul polonez L. Gorecki! De aceea, comandanţii militari, din toate timpurile, au învăţat că ştiinţa folosirii acestei arme puternice este o datorie pentru ei. Napoleon o spune direct: "Un comandant care nu ştie să folosească această puternică armă din subordine, care nu are consideraţii pentru nevoile artileriei nu ar trebui sã o comande niciodată".
Artileria continuă sã fie principala forţă de sprijin cu foc din compunerea Forţelor terestre. Şi, mai mult, ea nu este doar o simplă armă, ci, astãzi, a devenit "un domeniu complex de aplicare a Ştiinţelor" (Gl.bg. dr. Eugen POPESCU). Sau, după cum scria generalul Alexandru Tell în primul număr al Revistei artileriei, "cunoştintele armei noastre formează o ştiintă proprie care îmbrăţişează tot felul de arme".
[modifică] Muniţie
In decursul istoriei muniţia artileiriei s-a perfecţionat, astfel după perfecţionare şi utilizare se pot aminti:
- Ghiuleaua de tun care era o sferă (bilă) masivă de piatră sau metal
- Ghiulea cu lanţ care era folosit în luptele navale pentru distrugerea catargului vasului inamic.
- muniţie cu alice sau cartaică
- şrapnel este strămoşul muniţiei cu schije care explodează ulterior.
- muniţie incendiară cu o carcasă de metal umplut cu material inflamabil
- muniţie cu material explosiv explosiv care exploadează numai când a ajuns la destinaţie.
- muniţie pentru blindate iniţial o bilă din metal masiv, azi prevăzut cu un miez de metal masiv ascuţit cu scopul de a străpunge blindajul.
- muniţie nucleară în cadrul NATO fiind interzisă folosirea ei după încheierea Războiului Rece
- muniţie cu ceaţă pentru reducerea vizibilităţii
- muniţie de iluminare iluminarea câmpului de luptă fiind tot mai rar folosit.
- muniţie specială pentru răspândire de mainfeste
- muniţie cu mine minele pot fi amplaste şi cu ajutorul artileriei
- muniţie de manevră (muniţie oarbă) folosită în aplicaţiile (exerciţiile) militare.
[modifică] Galerie de imagini
 |
 |
 |
 |
