Anghel Iordănescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Iordănescu

Nume întreg	Anghel Iordănescu
Nickname(s)	Nea Puiu
Data naşterii	4 Mai 1950
Locul naşterii	Bucureşti, România
Clubul actual	Retras
Poziţia sa	Atacant
Echipele de Tineret
1962-68	Steaua Bucureşti
Echipele de Seniori
1968-82	Steaua Bucureşti	317(155)
Echipa Naţională**
1971-81	România	64(26)

Anghel Iordănescu (născut la 4 mai 1950, Iaşi) este un fost jucător de fotbal, actualmente antrenor si senator din partea PSD, antrenând în două rânduri şi echipa naţională a României.

Cuprins 1 Biografie 2 Palmares 2.1 Palmares de jucător 2.2 Palmares de antrenor 3 Note

[modifică] Biografie

De la 12 ani când s-a legitimat a jucat numai la Steaua, unde a debutat în 1968 în Divizia A. A câştigat campionatul naţional cu Steaua în '75-'76, '77-'78 şi Cupa României în '69-'70, '70-'71, '75-'76, '78-'79. Are 64 de selecţii în echipa naţională unde a înscris 26 de goluri. A făcut parte din echipa naţionala calificată în sferturile C.E. - 1972. În Divizia A a avut 317 prezenţe şi a marcat 156 de goluri. A ocupat locul 3 în 1976 şi locul 2 în 1980 în clasamentul celor mai buni fotbalişti ai ţării. Din 1984 a activat la echipa Hereklion din insula Creta - Grecia.

A debutat ca antrenor la Steaua Bucureşti, în 1985, ca secund al lui Emeric Jenei. În această calitate, dar şi ca jucător, şi-a adus contribuţia la câştigarea Cupei Campionilor Europeni în 1986. În 1987 conduce Steaua la câştigarea Supercupei Europei. Între 1987-1989 este antrenor principal la Steaua. Câştiga în această perioadă trei Cupe ale României şi trei titluri de campioană. A fost antrenor principal în ediţia '88-'89 când Steaua a jucat finala Cupei Campionilor Europei (0-4 cu AC Milan). Între '90-'92 a antrenat în Cipru, pe Anorthosis Famagusta, cu care a participat în Cupa UEFA. În '92-'93 revine ca antrenor principal în Ghencea şi readuce titlul după patru ani.

Pe 8 septembrie 1993 a fost numit antrenorul echipei naţionale. S-a calificat la două turnee finale ale Campionatului Mondial (1994 şi 1998) şi la unul al (1996). În august 1998 pleacă de la naţională şi antrenează alte echipe naţionale şi echipe de club străine. În ianuarie 2002 redevine antrenor principal la echipa naţională.

La data de 5 septembrie 1994, colonelul Anghel Iordănescu din Ministerul Apărării Naţionale a fost înaintat la gradul de general-maior (cu o stea). ^[1] A fost trecut în rezervă cu acest grad la data de 15 iulie 1998 ^[2].

[modifică] Palmares

[modifică] Palmares de jucător

• Liga 1: 2
  • 1975/'76, 1977/'78.
• Cupa României: 4
  • 1969/'70, 1970/'71, 1975/'76, 1978/'79.
• Selecţii în echipa naţională de fotbal a României: 64
• Goluri în echipa naţională de fotbal a României: 26
• Campionate cu Steaua Bucureşti: 14
  • 1968/'69, 1969/'70, 1970/'71, 1971/'72, 1972/'73, 1973/'74, 1974/'75, 1975/'76, 1976/'77, 1977/'78, 1978/'79, 1979/'80, 1980/'81, 1981/'82
• Golurile la Steaua Bucureşti: 146
• Prezenţe la Steaua Bucureşti: 317

[modifică] Palmares de antrenor

	România - sfert-finalistă la Campionatul Mondial de Fotbal din 1994
1 Prunea | 2 Petrescu | 3 Prodan | 4 Belodedici | 5 Lupescu | 6 Gh. Popescu | 7 Munteanu | 8 Chiriţă | 9 Răducioiu | 10 Hagi | 11 Dumitrescu | 12 Stelea | 13 Selymes | 14 Mihali | 15 Panduru | 16 Vlădoiu | 17 Moldovan | 18 Gâlcă | 19 Papură | 20 Stîngă | 21 Ivan | 22 Preda | Antrenor: Iordănescu

	România - Campionatul Mondial de Fotbal din 1998
1 Stângaciu | 2 Petrescu | 3 Dulca | 4 Doboş | 5 Gâlcă | 6 Gh. Popescu | 7 Lăcătuş | 8 Munteanu | 9 Moldovan | 10 Hagi | 11 Ilie | 12 Stelea | 13 Ciobotariu | 14 Niculescu | 15 Marinescu | 16 Gabriel Popescu | 17 Dumitrescu | 18 Filipescu | 19 Stîngă | 20 Selymes | 21 Craioveanu | 22 Prunea | Antrenor: Iordănescu

[modifică] Note

1. ^ Decretul nr. 174 din 5 septembrie 1994 privind acordarea gradului de general-maior unui colonel din Ministerul Apărării Naţionale
2. ^ Decretul nr. 280 din 15 iulie 1998 privind trecerea în rezervă a unui general din Ministerul Apărării Naţionale