Actul capitulării Japoniei
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Actul capitulării Japoniei este înţelegerea scrisă prin care era stabilit armistiţiul care punea capăt războiului din Pacific şi celui de-al doilea război mondial. Armistiţiul a fost semnat de reprezentanţii Imperiului Japonez pe de-o parte şi cei ai Aliaţilor: Statele Unite ale Americii, Republica China, Regatul Unit, Uniunea Sovietică, Australia, Dominionul Canadei, Guvernul provizoriu al Republicii Franceze, Olanda şi Noua Zeelandă la bordul vasului de război american USS Missouri, ancorat în Golful Tokyo pe 2 septembrie 1945. Ziua este denumită impropriu uneori Ziua victorie asupra Japoniei, deşi acest termen este folosit de obicei pentru a denumi dată în care Împăratul Hirohito a acceptat termenii Declaraţiei de la Potsdam – 15 august.
Cuprins |
[modifică] Ceremonia de capitulare
Ceremonia de semnare a avut loc la bordul vasului american Missouri şi a durat 23 de minute şi a fost transmisă în toată lumea. Actul capitulării a fost semnat la început de ministrul de externe japonez Mamoru Shigemitsu "din ordinul şi în numele împăratului Japoniei şi a guvernului japonez " şi mai apoi de generalul Yoshijiro Umezu, şeful Marelui Stat Major, "din ordinul şi în numele Cartierului general imperial japonez " la ora 9:04. După aceasta au semant generalul american Douglas MacArthur, comandantul aliat suprem pe teatrul de luptă din Pacific. Au semnat ca martori generalul locotenent american Jonathan Mayhew Wainwright IV (care capitulase în Filipine) şi generalul locotenent britanic Arthur Percival, (care capitulase în faţa japonezilor în Singapore). Ultimii doi au primit ca suvenir câte unul dintre cele trei stilouri cu care a fost semnat actul capitulării. Un al treile stilou se păstrează în muzeul Academiei militare americane West Point.
Au semant de asemenea:
- Amiralul Chester Nimitz pentru Statele Unite ale Americii,
- Generalul Hsu Yung-Ch'ang pentru Republica China,
- Amiralul Bruce Fraser pentru Regatul Unit,
- Generalul locotenent Kuzma Derevianko pentru Uniunea Sovietică,
- Generalul Thomas Blamey pentru Australia,
- Colonelul Lawrence Moore Cosgrave pentru Canada,
- Generalul Philippe Leclerc de Hautecloque pentru Franţa,
- Viceamiralul C.E.L. Helfrich pentru Olanda şi
- Vicemareşalul aerului Leonard M. Isitt pentru Noua Zeelandă.
Pe 6 septembrie, colonelul Bernard Theilen a adus documentul şi transcrierea imperială la Washington, D.C. şi le-a prezentat a doua zi preşedintelui Harry Truman într-o ceremonie oficială la Casa Albă. Documentele sunt păstrate în Arhiva Naţională a Statelor Unite.
[modifică] Steagurile arborate în timpul ceremoniei
Puntea vasului Missouri a fost împodobită cu două steaguri americane. Unul dintre ele a fost cel arborat pe catargul fregatei comodorului Matthew C. Perry, care, cu aproape un secol în urmă, navigase în Golful Tokyo, forţând deschiderea porturilor japoneze pentru comerţul internaţional. MacArthur era văr al comodorului Matthew Perry. Se povesteşte ca MacArthur a fost cel care a avut iniţiativa ca să fie arborat acel steag istoric, el văzându-se probabil ca un al doilea „deschizător” al Japoniei şi nu ca un cuceritor. Se afirmă că cel de-al doilea steag care a fost arborat în Golful Tokyo a fost cel care flutura deasupra Casei Albe în ziua în care Pearl Harbor a fost atacat. Căpitanul USS Missouri, Stuart Murray explică însă:
„La ora opt, noi am arborat un set de fanioane colorate curate la arborele principal şi un drapel naţional la pupa, dat fiind că eram la ancoră, şi aş vrea să adaug că acestea erau doar steaguri militare navale regulamentare, pe care le-am scos din magazie, nimic special despre ele, iar acestea nu au mai fost folosite nicăieri altundeva, cel puţin după câte ştiu eu, cel puţin erau curate şi le-am mai arborat probabil în mai în Guam. Aşa că ele nu erau cu nimic speciale. Unele dintre articolele istorice spun că a fost acelaşi steag care a fluturat pe Casa Albă sau pe Capitoliul Naţional pe 7 decembrie 1941, la atacul de la Pearl Harbor, sau la Casablanca, şi aşa mai departe, şi că, de asemenea, MacArthur l-a adus la Tokyo şi ar fi fluturat deasupra carierului său general. Singurul lucru pe care îl pot spune este că sunt prostii, pentru că nu a fost nimic din toate acestea. A fost doar un steag obişnuit militar al Statelor Unite. Le-am oferit pe amândouă Muzeului Academiei Navale, când ne-am întors pe coasta de răsărit în octombrie. Singurul steag special a fost steagul comodorului Perry, care a fost arborat pe corabia sa, în acelaşi loc, cu 82 de ani mai înainte. A fost scos din caseta sa de sticlă de la Muzeul Academiei Navale. Un ofiţer mesager l-a adus. L-am agăţat deasupra uşii cabinei mele, orientat către înainte, pe puntea capitulării, astfel ca toată lumea de pe punte să-l vadă.”
[modifică] Textul documentului
Noi, acţionând la ordinul şi în numele Împăratului Japoniei, a guvernului japonez şi Cartierului general imperial japonez, acceptăm în felul acesta prevederile din declaraţia emisă de de şefii guvernelor Statelor Unite, Chinei şi Marii Britanii pe 26 iulie 1945 la Potsdam, iar după aceea de URSS, care patru puteri sunt numite în continuare Puterile Aliate.
Prin aceasta proclamăm capitularea necondiţionată către Puterile Aliate a Cartierului general imperial japonez şi a tuturor forţelor armate japoneze şi a tuturor forţelor armate sub control japonez, oriunde ar fi ele aflate.
Prin aceasta noi comandăm tuturor forţelor japoneze oriunde s-ar afla şi poporului japonez să înceteze ostilităţile de acum în colo, să păstreze şi să salveze de la distrugere toate vasele, avioanele şi proprietăţile militare şi civile, şi să se supunuturor cerinţelor care ar putea fi impuse de Comandantul suprem al Puterilor Aliate sau la ordinul acestuia, de agenţiile guvernului japonez.
Prin aceasta noi ordonăm Cartierului general imperial japonez să emită de urgenţă ordine către comandanţii tuturor forţelor japoneze şi ai tuturor forţelor sub control japonez orunde s-ar afla ele să de predea necondiţionat, ei şi toate forţele de sub controlul lor.
Prin aceasta noi ordonăm tuturor oficialităţilor civile, militare şi navale să se supună şi să aplice toate proclamaţiile, ordinele şi directivele considerate de Comandantul suprem al Puterilor Aliate potrivite pentru aducerea la îndeplinirea acestei capitulări şi emise de el sau sub autoritatea sa, şi noi îndemnăm toate aceste oficialităţi să rămână la posturile lor şi să continue să-şi îndeplinească datoriile necombatante până când vor fi eliberaţi în mod special de el sau de cineva de sub autoritatea sa.
Prin aceasta noi ne obligăm pentru împărat, guvernul japonez şi succesorii lor să îndeplinim cu bună credinţă prevederile Proclamaţiei de la Potsdam şi să emitem orice ordine şi să întreprindem orice acţiune care poate fi cerută de Comandantul Suprem a Puterilor Aliate sau de oricare alt reprezentant desemnat de Puterile Aliate cu scopul punerii în practică a acelei declaraţii.
Prin aceasta noi ordonăm guvernului imperial japonez şi Cartierului general imperial japonez să elibereze de îndată toţi prizonierii de război aliaţi şi internaţii civili aflaţi acum sub control japonez şi să le asigure protecţie, îngrijire, întreţinere şi transport imediat în locurile indicate.
Autoritatea împăratului şi a guvernului japonez de guvernare a statului va fi supusă Comandantului suprem al Puterilor Aliate, care va lua astfel de măsuri pe care le consideră potrivite pentru punerea în practică a termenilor acestei capitulări.
Semnat în GOLFUL TOKYO, JAPONIA la 09:04 în A DOUA zi din DECEMBRIE, 1945
Mamoru Shigemitsu din ordinul şi în numele împăratului Japoniei şi a guvernului japonez
Yoshijiro Umezu din ordinul şi în numele cartierului general imperial japonez
Acceptat în GOLFUL TOKYO, JAPONIA la 09:08 A DOUA zi din DECEMBRIE, 1945 pentru Statele Unite, Republica China, Regatul Unit şi URSS şi în interesul altor Naţiuni Unite aflate în război cu Japonia
Douglas MacArthur
Comandant Suprem al Puterilor Aliate
C.W. Nimitz
Reprezentant al SUA
Hsu Yung-Ch'ang
Republicuu China
Bruce Fraser
Reprezentant al Regatului Unit
Kuzma Derevianko
Reprezentant al URSS
Thomas Blamey
Commonwealth of Australia Representative
L. Moore Cosgrave
Reprezentant al Dominionului Canada
Jacques Leclerc
Reprezentant al Guvernului provizoriu al Republicii Francezed
C.E.L. Helfrich
Reprezentant al Regatului Olandei
Leonard M. Isitt
Reprezentant al Dominionului Noua Zeelandă
[modifică] Diferenţe între cele două copii ale trataului
Copia japoneză a tratatului diferea de cea a Aliaţilor prin următoarele:
- Copia Aliaţilor era prezentată în coperţi din piele aurită, cu sigiliile ambelor ţări tipărite pe prima copertă, în vreme ce copia japoneză era legată în coperţi din carton obişnuit, fără niciun sigiliu tipit pe prima copertă.
- Reprezentantul canadian, L. Moore Cosgrave, a semnat greşit pe un rând mai jos decât trebuia pe copia japoneză, forţând pe toţi cei de sub el să semneze cu un rând mai jos, adăugându-şi iniţialele lângă numele lor.
[modifică] Vedeţi şi:
- Actul german al capitulării, 1945
- Capitularea Japoniei
- Ocupaţia Japoniei
- Soldaţii japonezi rătăciţi
