San Calò
Di Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
San Calò o Caloiru (Calcedonia, 466? - monte Cronios (vicinu Sciacca), 18 di giugnu 561) dû grecu Kalogheros: beddu vecchiu, è unu dî santi cchiù vinirati dâ Sicilia, li nutizzî 'n capu la storia di San Calò sù veramenti picca e diffìcili arrisurta fari na bona biografìa dû santu, ca vissi o nnû sèculu IV o nnû sèculu V; la tradizzioni cunta ca Caloiru era origginariu di Cartà ggini e arrivau 'n Sicilia pi evancilizzari la riggiuni, addivintau poi erimita campannu intra dî grutti sparsi nnâ riggiuni, suprattuttu nnâ zona di Naru e di Sciacca. La tradizzioni ca si tramanna è veru diffirenti nni vari paisi, nfatti a Naru e a Girgenti la figura dû santu si tramanna comu chidda di n'òminu nìuru, mentri a Sciacca la figura dû santu è janca, chissi tri sù li cità unni lu santu è cchiù viniratu, e 'n tutti tri si fa na granni festa 'n sò onuri. San Calò è cunziddiratu un santu taumaturgu, zoè ca fa guariri di malatìi, e anchi pi chissu è viniratu veramenti assai.
A Naru lu santu si fisteggia lu 18 di giugnu, anchi si li fistiggiamenti ancumèncianu lu 15 e finìscinu lu 25, la prucissioni dû 18 matina è veru carattirìstica pirchì tantìssimi fideli trascìnanu lu santu, misu 'n capu na slitta, ca si chiama strà ula, pi vìi dû paisi purtà nnulu cu na corda e gridannu di cuntìnuu "Viva Diu e San Calò", duranti la festa poi na gran massa di cristiani arrìvanu scanzi dî paisi vicini pi fari "lu viaggiu" a S. Calò; n'à utra tradizzioni tìpica dâ festa di Naru è ca li cristiani, ca spissu fannu na prumissa a lu santu, pòrtanu a fari binidiri a lu santuariu furmi di pani ca rapprisèntanu li parti dû corpu ca foru guaruti pî ntercissioni du taumaturgu. Anchi l'11 di jinnaru a Naru si fa na festa 'n onuri dû santu, pirchì nnû sèculu XVII sarbau lu paisi dû tirrimotu ca curpìu la riggiuni. A Girgenti lu santu veni purtatu 'n prucissioni nnû misi di giugnettu, e tìpicu dâ prucissioni di S. Calò di Girgenti è ca li cristiani tìranu pani addossu ô santu dî barcuna, chissu pi rievucari lu fattu ca lu santu firriava pî vìi dâ cità nnû pirìudu 'n cui c'era la pesti, e tutti si scantà vanu a scìnniri pi strata e ci trà vanu lu pani dî barcuna.