Bandă desenată

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

La acest articol sau secţiune se lucrează în prezent, vă rugăm nu modificaţi pentru moment. Aşteptaţi timp de cel puţin 24 ore din momentul în care aţi citit acest mesaj.

Acest articol se referă la genul de artă vizuală. Pentru publicaţiile de benzi desenate vedeţi Carte de benzi desenate.

O bandă desenată reprezintă un mijloc de comunicare pe cale grafică, alcătuit cu ajutorul imaginilor şi, adeseori, a cuvintelor, în scopul de a ilustra un fir narativ.

[modifică] Istoric

[modifică] Structură

[modifică] Limbaj

[modifică] Trăsături distinctive

Tipuri de bule de dialog. De sus în jos: strigăt sau emisie radio-TV, replică (bulă obişnuită), gândurile personajului.

Interpretarea unei benzi desenate implică un număr de convenţii, într-o oarecare măsură variabile ca expresie grafică în funcţie de preferinţele autorului (sau a colectivului de autori, a sistemului de convenţii grafice stabilite pentru o publicaţie de benzi desenate etc.); astfel, un cititor obişnuit cu ilustrarea de benzi desenate într-o manieră anume nu va întâlni dificultăţi în descifrarea unei abordări diferite. Între cele mai cunoscute modele sunt:

• adăugarea replicilor sau a indicaţiilor de loc şi timp sub fiecare ilustraţie în parte, folosind normele limbii scrise (punctuaţie, linii de dialog);
• folosirea bulelor de dialog, îndreptate spre gura ori silueta personajului (când nu i se vede faţa sau când ilustraţia e foarte densă). În acest caz, indicaţiile temporale şi de loc vor fi, de regulă, marcate prin casete dreptunghiulare situate în partea de sus a ilustraţiei.

Efecte grafice ale dinamismului. Direcţia de parcurgere a imaginii este stânga-dreapta; se observă zip ribbons, norişori de praf, stroboscopie (Mickey pare să aibă trei capete şi trei mâini).

O ilustraţie de bandă desenată nu va avea aspectul unui instantaneu ori stop-cadru, ci va sugera mai multe momente de timp. După gradul de complexitate, aplicaţiile în acest sens pornesc de la notarea în dreptul ilustraţiei a mai multe replici (cu toate că ele corespund unor momente succesive în timp) şi merg până la imitarea fotografiei stroboscopice (apariţia siluetei unui personaj, a unei părţi a corpului sau a unui obiect de mai multe ori pe o aceeaşi imagine, cu scopul de a sugera o mişcare rapidă). Sunt folosite, mai simplu, aşa-numitele zip ribbons (linii frânte sau curbe desenate în apropierea unui obiect pentru a sugera traiectoria sa până în acel punct) şi norişori de praf (indică o mişcare demarată cu un impuls mare – pornirea unei maşini, dar şi pasul grăbit al unui personaj – sau, dimpotrivă, oprirea bruscă din viteză).

Reprezentarea unei succesiuni de acţiuni se va face în majoritatea cazurilor de la dreapta la stânga ori, mai puţin frecvent, de sus în jos. Excepţional, se pot folosi şi alte sensuri de citire (de la stânga la dreapta, în sensul acelor de ceasornic), care vor provoca, însă, dificultăţi în a fi urmărite. O situaţie arhicunoscută este schimbul de replici: indiferent dacă vor fi folosite bule de dialog sau nu, personajul care dă prima replică va fi aşezat în partea stângă a imaginii sau deasupra celuilalt.

În cazul unor ilustraţii complexe, se pot întâlni şi acţiuni de fundal, cu efect comic sau probe ale unei naraţiuni pe mai multe straturi (rezultatul unei acţiuni pornite cu câteva ilustraţii mai devreme, în vreme ce atenţia cititorului a fost mutată în altă drecţie); ele sugerează simultaneitatea sau o acţiune ciclică (de exemplu, păsărele cântând într-un crâng) şi vor ocupa un spaţiu redus în cadrul ilustraţiei (întărind „depărtarea” fundalului de ceea ce se întâmplă în prim-plan).

[modifică] Împrumuturi din lumea desenului animat

[modifică] Întrebuinţări şi importanţă

Bandă desenată cu scop educativ. Personajele îndrăgite îi învăţau pe copiii români să evite joaca pe strada.