Astrologie
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
|
Astrologia (din greacă: ἄστρον (astron), "stea", and λόγος (logos), "teorie", "studiu") este o grupare de sisteme, tradiţii şi credinţe în care cunoaşterea poziţiilor relative ale corpurilor cereşti şi a altor detalii aferente lor se presupune a fi folositoare în înţelegerea, interpretarea şi organizarea informaţiilor referitoare la personalitatea umana, activităţi umane, precum şi alte probleme de interes terestru. Un practicant al astrologiei este numit astrolog.
Cuprins |
[modifică] Istorie
Astrologia a apărut în momentul în care omul a corelat propriile lui acţiuni cu evenimentele din jur: a observat ciclicitatea zilnică a Soarelui şi că, în timp ce acesta se află deasupra liniei orizontului, natura, ca şi el, este activă, vie, dar când acesta coboară sub linia orizontului, intră in repaos. Astfel Soarele a devenit simbolul acţiunii, vieţii. A observat legătura dintre ciclul lunar şi perioadele fertile ale femeii şi că încercările de concepţie nu sunt reuşite decât atunci când Luna se află în anumite stadii de iluminare, aceasta devenind simbolul fertilităţii. Urmărind cursul Soarelui şi al Lunii pe cer a văzut ca cei 2 luminatori de importanţă capitala pentru viaţa lui răsar din acelaşi loc al orizontului, loc căruia a început să-i acorde importanţă din ce în ce mai mare si pe care l-a numit Ascendent. Vrând să înţeleagă de ce Soarele uneori este mai slab şi uneori mai puternic a observat că acesta isi schimbă periodic grupul de stele din care răsare. Astfel el a creat conexiuni între stele in funcţie de influenţa pe care le au asupra Soarelui şi aşa au aparut primele constelaţii - zodii. Mergând mai departe a văzut că unele stele sunt fixe, iar altele mobile. Că unele stele sunt mai puternice, iar altele mai slabe. Stelele mobile le-a denumit planete şi a inceput să le observe pentru a le inţelege influenţa mişcării asupra activităţilor lui zilnice, acordându-i fiecăreia în parte câte un nume şi, după un timp, câte un simbol.
Astfel, se poate spune că astrologia este veche de când lumea. Totuşi societăţile organizate au încercat să pună cap la cap informaţiile astrologice obţinute şi astfel s-au creat diverse tipuri de astrologie. Primele izvoare cunoscute sunt cele Chaldeene, apărute acum circa 6000 de ani, dar de dezvoltarea astrologiei actuale s-au ocupat mai mult ţările orientale (India, China). Fiecare tip de astrologie are interpretări diferite ale astrelor dar rezultatul este tot timpul acelaşi. In acelaşi timp astrologia a contribuit la apariţia cifrelor arabe, ale matematicii etc.
[modifică] Cum ne influenţează
Fiecare corp universal emană o energie pe o anumită lungime de undă. Noi, oamenii şi tot ce trăieşte, avem aura energetică. La fel şi astrele, ele sunt nişte puternice corpuri energetice ale căror energii se revarsă în întreg universul. Astrologia se ocupă de interpretarea acestor energii, asta deoarece fiecare planetă care îşi pune influenţa în timp asupra unei fiinţe ori eveniment are energia modificată când ea interacţionează cu o alta.
Astrologia porneşte de la principiul că orice lucru sau fiinţă este determinată major de momentul începerii lucrului sau a naşterii. "Cum începi, aşa continui" - spune un vechi proverb persan şi probabil are mare dreptate. "Fiecare lucru, fiecare fiinţă este unică şi irepetabilă" - este unul dintre principiile astrologiei. Ciclicitatea, "cum a fost o să mai fie" este un al doilea principiu de bază. Legătura dintre Macro şi Microcosmos este cel de al treilea principiu : "Cum este Sus (în Cer), aşa este Jos (pe Pământ). După cum spunea marele profesor Mircea Eliade, "astrologia este un act de credinţă" pentru că ilustrează prctic sintagma : "facă-se Voia Ta, precum în Cer aşa şi pre Pământ".
Astrologia cuprinde şi aspectele mondiale şi politice (astrologia globală), pune diagnostice şi se încumetă chiar să vindece (astrologia medicală) stabileşte compatibilităţi în cuplu (calculul sinastric) şi chiar se aventurează să dea strategii pentru viitor. Astrologia este holistică, cuprinzînd toate aspectele vieţii. Până în secolul XVII, în Europa astrologia era considerată o ştiinţă şi studiată în Universităţi şi Academii. Datorită obtuzităţii şi bigotismului astrologia, împreună cu homeopatia şi alchimia au fost îndepărtate de Jean Baptiste Colbert (ministrul de finante al Regelui Soare, care avea patru astrologi regali) din Sorbona, iar exemplul a fost preluat în totă Europa. Un reviriment apare la sfârşitul secolului XIX, dar astrologia este compromisă de mulţimea şarlatanilor şi a impostoarelor. O explozie a interesului pentru astrologie are loc la mijlocul secolului XX şi mai ales urmare curentului hippy din deceniul 7.
In 1975 apare manifestul "The Humanist" semnat de peste o suta de oameni de ştiinţă, printre care mulţi laureaţi ai premiului Nobel care condamnă practicile şi cunoştinţele alternative, astrologia fiind considerată o "pseudoştiinţă". Dacă astrologia este practicată şi chiar recomandată de budhism, hinduism, unele biserici şi secte neo-creştine, de religia wicca, de animism şi şamanism, cele două religii principale, islamul şi creştinismul au o atitudine oscilantă, în general condamnând nu practica ci abuzul. Trebuie menţionat că mulţi oameni celebrii şi puternici din secolul al XX - lea, de exemplu, Hitler, preşedintele Ronald Reagan, multimilionarul Howard Hughes, preşedintele Elţân, preşedintele François Mitterrand şi regele Husein al Iordaniei şi-au bazat deciziile importante şi pe consiliere astrologică.
Avand o istorie de peste şase mii de ani, Astrologia continuă să fie în atenţia oamenilor, pentru că este un factor de putere, de cunoştere aprofundată a lumii şi a oamenilor, de planificare a vieţii şi a evenimentelor prin elaborarea unor strategii pentru viitor. Pseudoştiinţă, ştiinţă, artă sau simplă superstiţie astrologia dă rezultate, mai ales prin practicaţii de excepţie, dovedind că este folositoare, ba chiar necesară umanităţii. Mergând paralel cu lumea ştiinţifică astrologia are pe glob, în prezent, câteva scoli unde chiar se învaţă astrologie adevărată şi o mulţime de scoli mediocre. În România astrologia are un trecut glorios, să ne amintim de astrologia dacilor, iar prezentul merge pe aceeaşi linie cu grupurile de studiu şi de practicanţi de la Craiova, Deva, Iaşi, Timişoara şi desigur, Bucureşti.
În România, pasionaţii şi practicanţii acestei ştiinţe/arte sunt grupaţi, printre alte organizaţii şi în Asociaţia Astrologilor din România (AAR).
[modifică] Bibliografie
- "Enciclopedia Astrologia", MENSA, 2000, multimedia, text : Radu Ştefănescu, grafică : Roman Tolici, muzică : Dan Creimerman.
- Radu Ştefănescu, "Dialogul civilizaţiilor - politică şi astrologie", Lucrare de Masterat susţinută în 1993 la Universitatea "Omar Khayyam", Teheran, Iran.
- Sydney Omar, "My World of Astrology", 1976, Wilshire Book Company, CA, USA.
