Bătălia Franţei
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
|
La 10 mai 1940 au fost paraşutate trupe în Belgia şi Olanda, pentru a sechestra aerodromuri, poduri şi cel mai notabil fortăreaţa Eben-Emael. La 14 mai armata olandeză se predă după bombardarea repetată a Rotterdam-ului. Tot atunci armata de blindate era ieşită din Ardeni, poziţionată undeva în spatele forţelor britano-franceze care ofereau suport belgienilor. Pe 20 mai tancurile germane erau deja la gura râului Somme şi acoperiseră în numai 11 zile 400 de km. La 26 mai forţele aliate erau inconjurate pe ţărmul de la Dunkerque. A doua zi regele Belgiei, Leopold al III-lea, îşi retrage armata şi se predă. Mai multe nave britanice au salvat, transportându-i peste canal, circa 340000 de soldaţi într-o eroică încercare care, probabil nu ar fi avut loc dacă comandantul german, generalul Gerd von Rundestedt nu ar fi oprit tancurile pentru a fi folosite pentru următoarea fază. Pe 5 iunie germanii au lansat un nou asalt asupra Franţei. Italia declară război Franţei şi Marii Britanii la 10 iunie. Linia de apărare a francezilor era încă intactă dar comandantul francez, generalul Maxime Weygand nu avea cu ce să o consolideze. La 17 iunie, mareşalul Philippe Pétain un erou din primul Război Mondial care devenise premier cu o zi înainte cere un armistiţiu. Acesta a fost semnat la 25 iunie care avea drept condiţii să dea germanilor controlul asupra Franţei de nord şi a coastei atlantice. Capitularea Franṭei în Iunie 1940 i-a adus lui Hitler supremaṭia pe continent.Prin lupte ṣi deplasări rapide armatele lui cucerisera ṣapte state.Finlanda,Suedia ṣi Elveṭia rămasera neutre ṣi nu reprezentau o ameninṭare pentru Germania. Toate celelalte state de pe continent aveau regimuri fasciste , cu excepṭia Rusiei sovietice ṣi a Angliei - de altfel singurele care mai stăteau in calea lui Hitler de a cuceri intreaga Europǎ.
