Alderney

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

**Alderney**
[[Image:{{{simbol2}}}\|100px\|Stema Insulei Alderney]]
Informaţii
Ţară:	Guernsey
Capitală:	St Anne
Suprafaţă:	aprox 15 km²
Populaţie: •În 2002: •Densitate:	2.400 loc. 160 loc/km²
Şeful guvernului	Sir Norman Browse
{{{numecod}}}	`{{{cod}}}`
Web:	{{{web}}}
{{{subdiviziuni}}}:	{{{subdiviziunilista}}}
Hartă

Nota: {{{nota}}}

Alderney (franceză Aurigny; auregnais: Aoeur'gny) este cea mai nordică dintre Insulele Canalului, parte a bailiwick-ului Guernsey, o dependenţă a coroanei britanice. Are o lungime de 5 km şi o lăţime de 3 km fiind cea de a treia insulă a canalului ca mărime. Se află la 16 km la vest de La Hague în peninsula Cotentin din Normandia, la 32 km nord-est de Guernsey şi la 97 km sud de coasta Angliei, fiind astfel cea mai apropiată insulă a canalului atât de Franţa cât şi de Regatul Unit. Strâmtoarea care o separă de Cap de la Hague se numeşte Race of Alderney în engleză sau Le Raz în franceză.

[modifică] Geografie

Harta Bailiwick-ului Guernsey. Alderney este în nord-est.

Alderney este similară celorlalte insule ale canalului, formată dintr-un relief stâncos, ce se amestecă cu plaje nisipoase şi dune de nisip. Are o temperatură moderată, cu ierni blânde şi veri răcorooase, mai calde însă decât în Insulele Britanice. Copacii sunt rari pe insulă, fiind tăiaţi încă din Secolul XVII pentru a alimenta farurile din Alderney şi Casquets.

Insula este înconjurată de stânci care de-a lungul timpului au dus numeroase incidente. Există două curente mareice periculoase de o parte şi de cealaltă a insulei, unul în nord între insulă şi insula Burhou, la ieşirea din port, şi celălalt în est, între insulă şi coasta normandă. Insulele vecine sunt Burhou aflată la 2km nord-vest de Alderney, insulă nelocuită şi rezervaţie naturală, insulele Casquets la 13 km nord-vest, un grup de insule stâncoase pe care se află un far şi insula Ortac la 5 km vest, colonie de păsări sălbatice.

Pe Alderney se află un aeroport ce oferă curse zilnice către celelalte insule ale canalului şi spre Regatul Unit. De asemenea există curse regulate cu vaporul între insulă, Franţa şi Anglia. Pe insulă există şi o cale ferată, singura funcţională din Insulele Canalului. A fost deschisă în 1847 pentru a deservii cariera de piatră de pe insulă şi are o lungime de aproximativ 3,5 km de-a lungul coastei. Are în dotare 2 locomotive diesel, un set de 6 vagonaşe mici şi două vagoane de metrou londonez de tip 1958, numărul 1044 şi 1045.

[modifică] Sistem Politic

Parlamentul insulei se numeşte States of Alderney şi este alcătuit dintr-un preşedinte ales în mod direct şi 10 membrii, aleşi pe o durată de 4 ani, jumătate dintre ei fiind realeşi odată la doi ani. Parlamentul trimite doi membrii în parlamentul bailiwick-ului Guernsey.

[modifică] Istorie

Istoria insulei este comună cu a celorlalte insule ale canalului. În Secolul XIX o serie de fortificaţii construite şi baza militară staţionată aici au creat un aflux de emigranţi englezi şi irlandezi care au dus la anglicizarea rapidă a insulei.

În timpul celui de al doilea război mondial Germania Nazistă a ocupat insula, nu înainte ca aproape toatăpopulaţia să fie evacuată înspre Marea Britanie. Germanii au construit 4 lagăre pe insulă ş au folosit mâna de lucru oferită de acestea pantru a fortifica insula. Se estimează la aproximativ 700 numărul deceselor în cadrul prizonierilor, înainte de transferul acestora către Germania în 1944. Ulterior facilităţile au fost distruse, dar insula a fost eliberată doar în 16 mai 1945, garnizoana germană staţionată aici finnd printtre ultimele garnizoane care au capitulat în Europa.

Locuitorii au început să se întoarcă în decembrie 1945 şi insula a fost organizată ca o fermă comună, profiturile obţinute fiind folosite de guvernul britanic la reconstrucţia acesteia. Nemulţumirea populaţiei a dus la crearea legii de organizare a guvernului din Alderney în 1949 care a organizat parlamentul local, sistemul judiciar şi pentru prima oară pe insulă a impus taxe.

[modifică] Auregnais

Auregnais, Aoeur'gnaeux sau Aurignais a fost dialectul normand vorbit în insulă. Cu toate că actualmente este un dialect dispărut, majoritatea toponimelor de pe insulă sunt de în acest dialect. De asemenea se păstrează şi în modul de pronunţare a unor nume de familie. Motivele dispariţiei sale sunt afluxul de muncitori din Regatul Unit ce au construit portul şi alte fortificaţii plus garnizoana armatei britanice staţionată pe insulă. Încă din 1880 jurnalul din Guernsey, Le Bailliage, remarca faptul că limba nu mai este vorbită între copiii din insulă. Evacuarea populaţiai în timpul celui de al doilea război mondial a fost şi ea un factor determinant în pierderea limbii vorbite.

Actualmente limba nu a fost predată în şcolile din insulă, iar influxul de imigranţi englezi ce se stabilesc pe insulă datorită regimului de taxe nu are un efect pozitiv. Spre deosebire de celelalte insule ale canalului nici limba franceză nu mai este limbă oficială din 1966.