Afix
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Un afix reprezintă un morfem ce se alătură unui cuvânt, modificându-i sensul într-un altul, de regulă, apropiat sau asociat. Procedeul prin care un cuvânt primeşte unul sau mai multe afixe se numeşte derivare sau (foarte rar) afixare; cuvântul rezultat se va numi derivat.
Cuprins |
[modifică] Tipuri de afixe
[modifică] Prefixe
Se aşază întotdeauna înaintea cuvântului care urmează a fi derivat. Prefixele cele mai uzuale din vocabularul de bază – dar şi unele din lumea ştiinţei – sunt de regulă incluse în dicţionarele de limbă ca articole separate. Există prefixe savante, cel mai adesea împrumutate ca atare din limbile respective (latină, greacă veche), uneori păstrate ca atare (valabil şi în cazul abaterii de la normele de scriere ale limbii în care sunt preluate), alteori adaptate specificităţilor noii limbi. În cazul cuvintelor derivate cu prefix, dicţionarele vor indica formarea în spaţiul rezervat prezentării etimologiei cuvântului (de regulă, la sfârşitul fiecărui articol). Procedeul adăugării de prefixe se mai numeşte prefixare.
[modifică] Sufixe
Vor fi aşezate la sfârşitul cuvântului, adeseori modificându-i forma cu puţin (prin eludarea sau dublarea ultimei consoane, de exemplu). Sufixele sunt mai rar notate ca definiţii separate în dicţionare; există şi sufixe savante, care au parte de un tratament similar cu cel descris în cazul prefixelor. Etimologia cuvintelor cu sufix se notează în acelaşi mod. Adăugarea unor sufixe se numeşte sufixare. Există însă şi o situaţie neîntâlnită la prefixe: derivarea regresivă, aplicată în cazul în care s-a răspândit în limba respectivă un cuvânt deja sufixat (de regulă, preluat din altă limbă), din care se va „reconstitui” cuvântul nederivat după particularităţile noii limbi.
[modifică] Infixe
Inexistente în limba română, sugerate doar prin unele surogate (teoretic, infixe gramaticale, cu toate că termenul nu s-a impus şi în locul său sunt folosite alte denumiri) în alte limbi europene şi existente în formă autentică doar în alte familii de limbi (limbile semitice, de pildă), infixele sunt completări aşezate între două silabe mediane ale unui cuvânt. Una dintre primele limbi în care este confirmată existenţa infixelor (alături de sufixe) este egipteana veche, unde cele mai multe flexiuni se datorau combinării de infixe şi sufixe (de exemplu, „fiu” devenea „fiice” prin aducerea sufixului specific pluralului şi infixului pentru genul feminin).
[modifică] Alte tipuri de afixe
Lingvistica înregistrează existenţa unor varietăţi de afixe mai puţin cunoscute din pricina orizontului de aplicare simţitor mai scăzut. Astfel, mai există:
- Circumfixe
- Disfixe
- Duplifixe
- Interfixe
- Simulfixe
- Suprafixe
- Transfixe
[modifică] Vezi şi
- Cuvânt derivat
- Cuvânt telescopat
